Myrica

Myrica gale este o specie de plantă cu flori din familia Myricaceae, originară din regiunile temperate răcoroase ale Eurasiei și Americii de Nord. În engleză poartă mai multe nume populare: bog-myrtle, sweet gale, Dutch myrtle și sweetgale. Crește în turbăriile acide din zonele mai reci ale emisferei nordice. Este un arbust aromatic foios care formează adesea, din drajonii rădăcinilor, colonii clonale întinse și dense. Înflorește primăvara, înainte să apară frunzele, iar florile sunt amenți. Castorii o preferă ca hrană, iar planta oferă un habitat bun somonilor și păsărilor de apă.

Myrica este un gen care cuprinde aproximativ între 35 și 50 de specii de arbori mici și arbuști din familia Myricaceae. Genul are în engleză mai multe nume populare: bayberry, bay-rum tree, candleberry, sweet gale și wax-myrtle. Numele generic provine din cuvântul grecesc myrike, care înseamnă „parfum”. Stratul de ceară de pe fructele mai multor specii, cunoscut sub numele de bayberry wax, s-a folosit în mod tradițional la fabricarea lumânărilor.

Uleiurile esențiale se acumulează în cele mai multe părți ale plantei: frunze, ramuri, amenți și fructe. Principalii lor compuși sunt 1,8-cineolul, α-pinenul, limonenul, selina-3(7)-diena și (E)-nerolidolul. Uleiurile din frunze și cele din flori conțin deopotrivă hidrocarburi monoterpenice (printre care α-pinenul, p-cimenul și limonenul) și monoterpena oxigenată 1,8-cineol. În uleiurile esențiale de Myrica gale din Lituania s-au identificat în total 85 de compuși. Variația mare a compoziției uleiurilor sugerează existența unor chemotipuri diferite în habitatele studiate. În probele din Lituania, 1,8-cineolul era compusul cel mai abundent, iar ponderea lui în uleiurile din fructe era, în medie, dublă față de cea din uleiurile din frunze. În uleiul din frunze, α-pinenul ajungea până la 1,9% în Japonia, 2,2% în Canada, 12,2% în Franța, 17,4% în Finlanda și până la 32,2% în Scoția. Uleiul volatil contribuie și la rezistența plantei față de ciupercile patogene.

Frunzișul este un repelent tradițional pentru insecte: cei care campează îl folosesc ca să țină insectele care înțeapă departe de corturi. În Scoția se folosea în mod tradițional împotriva musculițelor din Highlands. Rădăcinile și scoarța dau un colorant galben pentru pielea de vițel și pentru lână, iar amenții și fructele dau ceară pentru lumânări. Frunzele și fructele uscate s-au folosit ca mirodenie în supe și tocănițe și pentru aromatizarea berii. Din frunzele uscate se face și un ceai, iar frunzele sau nuculele, tocate ori uscate, pot deveni un condiment. Planta s-a folosit și în medicina tradițională, ca remediu pentru afecțiunile stomacului și ale inimii. Este descrisă ca abortivă, așa că persoanele însărcinate sau care ar putea fi însărcinate nu trebuie să o consume.

·

Termeni înrudiți: Alfa-pinen · Angelică · Rădăcină de angelică · Ulei de rădăcină de angelică · Artemisia · Epimedium · Beachheather · Moringa