Ocimen
Dulce, erbaceu și citric, cu o notă caldă, ușor lemnoasă. Ocimenul miroase a frunze de busuioc ținute la soarele cald: verde, dulce, plăcut aromatic.
- Type
- Ingredient
- Olfactive family
- Aromatic
- Source
- frunze și vârfuri înflorite
- Chemical class
- terpenoid (monoterpen)
Miros
Pe larg
Merită știut
Ocimenul este unul dintre principalii compuși organici volatili (COV) eliberați de plantele atacate de omizi. Plantele vecine detectează ocimenul din aer și își activează din timp propriile sisteme de apărare: o formă de „comunicare” chimică între plante, confirmată științific abia în anii 1990.
Extracție și chimie
- Formulă
- C₁₀H₁₆
- CAS
- 13877-91-3
- Aspect
- Lichid incolor până la galben pal, cu miros cald, erbaceu, verde
- Cât ține
- 4 ore la 100,00%
- Sinonime
- OCIMEN BETA-OCIMEN
Nu face obiectul unui standard IFRA (amendamentul 51)
- Punct de fierbere
- 176,00 până la 178,00 °C la 760,00 mm Hg
- Punct de inflamabilitate
- 143,00 °F, TCC (61,67 °C)
- Densitate relativă
- 0,79700 până la 0,80500 la 25,00 °C
- Indice de refracție
- 1,48200 până la 1,49200 la 20,00 °C
În parfumerie
Component de fundal în uleiurile esențiale erbacee. Ocimenul contribuie la caracterul dulce și erbaceu al busuiocului, al mentei și al altor ierburi. Se folosește rar ca izolat din cauza instabilității (oxidare). Valoarea lui principală este aceea de component natural al uleiurilor esențiale, nu de materie primă de sine stătătoare.