Palmarosa

Cymbopogon martinii este o specie de iarbă din genul Cymbopogon, originară din India și din Indochina, dar cultivată pe scară largă în multe locuri pentru uleiul ei aromatic. Este cunoscută mai ales sub numele comun de palmarosa, adică „trandafir de palmier”, pentru că miroase dulce, a trandafir. Iarba crește destul de înaltă, între 1,3 și 3 m, are o culoare verde pal și o tulpină subțire și rezistentă. Crește încet: înflorește după trei luni și se poate recolta după înflorire. În India înflorește în noiembrie și decembrie.

În India se deosebeau în mod tradițional două forme ale ierbii, motia și sofia, care au primit mult mai târziu statutul de varietăți botanice. Var. martini este iarba palmarosa sau motia, iar var. sofia este gingergrass sau sofia. Morfologic, cele două varietăți aproape nu se pot deosebi. Uleiul de var. martini conține până la 95% geraniol, iar uleiul de var. sofia are un miros asemănător terebentinei și conține până la 65% geraniol. În practică, pentru a le deosebi, se trece printre degete o frunză a inflorescenței, de la bază spre vârf. Var. sofia se simte aspră și lipicioasă, var. martini netedă și curată. Hibrizii spontani sunt frecvenți acolo unde habitatele lor naturale se suprapun.

Uleiul de palmarosa este format în principal din geraniol și acetat de geranil, cu cantități mai mici de linalool, farnesol, nerol, humulen și terpineoli. Geraniolul este un monoterpenoid și un alcool, unul dintre componentele principale ale uleiului de palmarosa. Are o masă molară de 154,253 g/mol și fierbe la 230 °C. Este puțin solubil în apă, dar se dizolvă în solvenții organici uzuali. Într-o probă analizată, geraniolul alcătuia 82,83% din fracțiunea volatilă, iar acetatul de geranil 7,21%. Într-o altă analiză, uleiul din frunze conținea 76,6% geraniol și 15,2% acetat de geranil, iar uleiul din rădăcini 87,9% geraniol și 4,4% acetat de geranil. Uleiul de palmarosa din Indonezia are un conținut de acetat de geranil mult mai mare decât cel din India. Diferența ține de condițiile de cultură, dar și de folosirea unor distilerii mai moderne. Randamentul în ulei și conținutul de geraniol sunt maxime în zilele lungi.

India este principalul producător și exportator de ulei de palmarosa. Acolo se produce mai ales în Assam, Andhra Pradesh, Madhya Pradesh și Maharashtra. Uleiul de gingergrass are o importanță minoră: producția mondială anuală nu ajunge la 2 t. Palmarosa se poate recolta de trei până la patru ori pe an. Semințele se seamănă în răsadnițe, iar răsadurile se pot transplanta după șase până la opt săptămâni, când au între 15 și 20 cm înălțime. Iarba palmarosa nu suportă solurile acide și nici excesul de apă. În India, plantațiile de var. martini bine întreținute dau anual între 10 și 15 t/ha de masă verde, din care rezultă între 50 și 100 kg de ulei. Var. martini rămâne în cultură între 10 și 15 ani, dar multe plantații nu mai sunt rentabile după șase sau șapte ani.

Uleiul de palmarosa poate fi un repelent eficient împotriva insectelor când se aplică pe cerealele și pe fasolea depozitate. Este și antifungic, activ împotriva speciilor Aspergillus niger, Chaetomium globosum și Penicillium funiculosum. În medicina tradițională, planta și uleiurile ei se folosesc pentru tratarea reumatismului, a căderii părului, a artritei, a lumbagoului și a spasmelor. În Statele Unite, uleiul de palmarosa este în general recunoscut ca sigur.

Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.

·

Termeni înrudiți: Acronychia pedunculata · Adoxal · Agavă · Alge · Aloe vera · Note aromatice · Sparanghel · Avocado