Caprifoi Caprifoi: mirosul verii din copilărie | PREMIEREPEAU

Caprifoiul este mirosul pe care îl țineți minte înainte de a vă aminti floarea. O liană pe un gard, aerul de iunie îngreunat de căldură, operația atentă de a trage o stamină prin floare ca să prindeți pe limbă o singură picătură de nectar. Picătura era aproape nimic. Mirosul era totul. Și totuși, cu toată autoritatea lui senzorială, caprifoiul rămâne, pentru parfumerie, una dintre florile cel mai greu de captat din lume. Nicio distilare cu vapori de apă nu redă acest miros. Nicio extracție cu solvenți volatili nu îl produce la scară comercială. Floarea care definește vara pentru milioane de oameni nu dă aproape deloc ulei utilizabil. Ca să înțelegeți de ce, și ce fac parfumierii în privința asta, trebuie un ocol prin botanică, prin cromatografie de gaze și printr-un clopot de sticlă pus peste o plantă cățărătoare vie.

11 min

Ce miros are caprifoiul?

Caprifoiul miroase dulce, bogat în nectar, ca o picătură de miere de vară subțiată cu rouă verde și răcoroasă. Dedesubt are o latură ușoară de floare de portocal și de iasomie, mieroasă, dar niciodată grea, mai degrabă proaspătă decât sufocantă. Aproape orice caprifoi din parfumerie este un acord reconstituit, pentru că floarea vie nu dă niciun absolut comercial.

Două flori, un singur nume

Când se spune caprifoi, de obicei se înțelege una dintre două specii. Lonicera japonica, caprifoiul japonez, este liana invadatoare care a colonizat o mare parte din sudul Statelor Unite și a devenit planta din care copiii trag nectarul. Lonicera periclymenum, caprifoiul comun sau woodbine, este originar din Europa, din Africa de Nord și din Turcia. Shakespeare a scris despre el. În actul 4 din Visul unei nopți de vară, Titania vorbește despre woodbine care încolăcește blând caprifoiul dulce. Herboristul englez John Bullein l-a descris în Book of Simples (1562): „O, cât de dulce și de plăcut este caprifoiul în păduri sau în pergole, după o ploaie fină și blândă”.

Cele două specii au în comun forma tubulară a florii, trecerea de la crem la auriu pe măsură ce florile îmbătrânesc și dulceața aproape narcotică a mirosului. Se deosebesc însă în privințe importante. Florile de L. japonica cresc în perechi pe tulpină și înfloresc albe înainte să devină galbene, de unde numele chinezesc: jin yin hua, floarea de aur și argint. L. periclymenum face ciorchini la vârfurile ramurilor și poate căpăta o culoare roz sau roșie pe exteriorul petalelor. Ambele aparțin familiei Caprifoliaceae. Ambele se cațără agresiv. Ambele produc un miros atât de puternic încât poate umple o grădină întreagă dintr-o singură liană.

În Anglia victoriană, caprifoiul se planta lângă uși pentru noroc și se împletea în buchetele de nuntă ca simbol al fidelității. Folclorul celtic spunea că atrage spirite binevoitoare. În sudul Statelor Unite, este pur și simplu mirosul verii petrecute afară, atât de adânc întipărit în memoria senzorială încât întâlnirea cu el după decenii poate anula, într-o singură respirație, distanța dintre vârsta adultă și copilărie.

Peste 150 de molecule într-o singură floare

Mirosul de caprifoi nu este simplu. Ikeda et al. (1994) au identificat 150 de compuși volatili în florile de Lonicera japonica prin cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă. Compușii cuprind hidrocarburi (în principal terpenoide), alcooli, aldehide, cetone și esteri. Un studiu mai recent, cu microextracție în fază solidă din headspace (HS-SPME/GC-MS), a identificat 127 de compuși distincți într-o singură extracție. Floarea este, chimic vorbind, enorm de complexă.

Trei molecule domină profilul mirosului. Linaloolul, un alcool monoterpenic prezent și în lavandă și în bergamotă, dă tonul proaspăt, ușor citric. Farnesolul, un alcool sesquiterpenic, formează între 26 și 51% din compoziția uleiului esențial, în funcție de recoltă, și aduce o dulceață moale, caldă, de lăcrămioară. Alfa-farnesenul, o hidrocarbură sesquiterpenică, adaugă o latură verde, ușor lemnoasă. Împreună dau ceea ce se recunoaște drept caprifoi: dulce, cremos, verde, cu o calitate caldă de miere, undeva între floral și comestibil.

Prezența (Z)-jasmonei și a lactonei de iasomie explică de ce caprifoiul este uneori confundat de la distanță cu iasomia. Ambele flori au în comun mai mulți compuși volatili. Dar caprifoiului îi lipsește greutatea indolică ce dă iasomiei latura carnală. Efectul este mai curat, mai nevinovat. Caprifoiul miroase a dulceață fără complicații.

Aceeași complexitate chimică îl face foarte greu de reconstituit prin sinteză. Cu peste 150 de molecule care contribuie la miros, orice reconstituire a caprifoiului în parfumerie este în mod necesar abstractă, o interpretare, nu o copie.

Trandafirul, iasomia, tămâia: fiecare cere o altă metodă de extracție. Alambicul este un autor, nu un recipient. Cum se nasc ingredientele.

Aerul rece strânge parfumul într-o șoaptă. Fizica parfumului de iarnă. De ce aerul rece cere greutate.

Lumina, căldura, aerul și umiditatea vă distrug colecția. Remediul nu costă nimic. Nu vă mai ruinați flacoanele.

De ce caprifoiul nu se lasă extras

Caprifoiul nu dă aproape deloc ulei esențial prin distilare cu vapori de apă. Floarea este prea delicată. Căldura denaturează mulți dintre compușii volatili înainte ca aceștia să poată fi colectați, iar distilatul rezultat nu miroase deloc a floare vie. Dacă trandafirul dă cam între 0,01 și 0,02% ulei în greutate (deja foarte puțin: sunt necesare circa 5.000 de kilograme de petale pentru un kilogram de ulei), randamentul caprifoiului este încă mai mic, atât de mic încât niciun producător comercial nu l-a considerat rentabil.

Extracția cu solvenți volatili pentru obținerea unui absolut este teoretic posibilă, dar nepractică din punct de vedere economic. Anya McCoy, din domeniul parfumeriei naturale, a scris în 2013 despre acest subiect și a afirmat limpede: niciun absolut autentic de caprifoi nu se produce pentru industrie. În ciuda afirmațiilor unor furnizori din India și Italia, nu există o producție comercială verificată. Ceea ce se vinde drept „absolut de caprifoi” este de obicei o reconstituire de sinteză sau un amestec falsificat.

Vechea tehnică enfleurage poate capta caprifoiul, dar cere sute de infuzii pe parcursul unei veri întregi pentru a obține o cantitate mică de pomadă.

Enfleurage, metoda de extracție la rece în grăsime, aproape dispărută, funcționează pentru caprifoi, pentru că floarea continuă să emane miros după ce a fost culeasă. Câțiva parfumieri artizani o mai practică. Un producător a documentat peste 90 de infuzii separate pe parcursul a trei luni de vară pentru un singur lot. Extractul rezultat este extraordinar de scump și se găsește doar în cantități foarte mici. Este o materie primă pentru colecționari, nu pentru industrie.

Asta îi pune pe parfumieri într-o situație neobișnuită. Caprifoiul este unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite mirosuri de floare de pe pământ. Aproape toată lumea știe cum miroase. Și aproape nimeni din industria parfumurilor nu poate folosi originalul.

Clopotul de sticlă: tehnica headspace

Soluția nu a venit din extracție, ci din analiză. Tehnica headspace, dezvoltată la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, captează cum miroase o floare cât timp este încă vie pe plantă. Principiul este ingenios: se pune un clopot de sticlă peste o floare vie, se rețin moleculele volatile pe care floarea le emite în aerul din jur, se adsorb pe un mediu de colectare, apoi se analizează în laborator prin cromatografie de gaze și spectrometrie de masă.

Chimistul elvețian Roman Kaiser a fost pionierul acestei tehnici în timp ce lucra la un mare furnizor de substanțe aromatice și a dedicat decenii captării profilurilor de miros ale unor flori rare și efemere. Lucrările lui au arătat că profilul volatil al unei flori vii diferă adesea radical de ce se obține după ce floarea moare și petalele ei se prelucrează. Distilarea cu vapori de apă, extracția cu solvenți volatili, chiar și enfleurage: toate captează chimia unei flori moarte sau pe moarte. Headspace captează mirosul viu.

Pentru caprifoi, diferența este esențială. Compușii care fac caprifoiul să miroasă a caprifoi, raporturile precise dintre linalool, farnesol și alfa-farnesen, cetonele și lactonele prezente în urme, există într-un echilibru dinamic ce se schimbă din oră în oră, pe măsură ce floarea se deschide, se maturizează și se ofilește. Headspace surprinde un moment din acest continuum. Extracția tradițională surprinde ce rămâne după.

Despre cum se separă mirosul de materia vegetală, citiți Distilarea cu vapori de apă: cum se nasc ingredientele parfumurilor.

După analiză, parfumierii au o formulă moleculară. Știu exact ce compuși produce floarea vie și în ce proporții. Pot apoi reconstitui mirosul cu materii disponibile, naturale și de sinteză, asamblând un mozaic pe care omul îl recunoaște drept caprifoi. Rezultatul nu este floarea. Este un portret al florii, pictat cu aceiași pigmenți, dar de altă mână.

Aceasta este tehnica din spatele majorității notelor de caprifoi din parfumeria modernă. Când simțiți caprifoi într-un parfum, aproape sigur este o reconstituire bazată pe analiza headspace, interpretarea unui parfumier pe baza datelor adunate sub o cupolă de sticlă pusă peste o liană înflorită.

O floare care își păstrează ce are mai bun pentru întuneric

Caprifoiul își intensifică producția de miros la amurg. Nu e o licență poetică. E o strategie evolutivă. Polenizatorii principali ai florii sunt moliile, în special sfinxul-elefant (Deilephila elpenor) în Europa și diverse specii de sfinși în America de Nord. Moliile se orientează după miros, nu după vedere. O floare care vrea atenția moliilor trebuie să-și emită semnalul chimic noaptea, când polenizatorii sunt activi.

Lonicera periclymenum își crește emisia de compuși volatili pe măsură ce lumina scade, cu un vârf în primele ore ale nopții. Forma tubulară a florii se potrivește moliilor cu trompă lungă, care plutesc în timp ce se hrănesc. Culoarea palidă strălucește în lumină slabă. Tot ce ține de construcția caprifoiului servește tura de noapte.

De aceea caprifoiul este asociat atât de puternic cu serile de vară. Mirosul pe care îl țineți minte din copilărie era cel mai puternic exact când erați afară, în lumina care se stingea, fără chef să intrați în casă. Floarea nu juca pentru dumneavoastră. Juca pentru molii. Trăgeați cu urechea la o conversație între o plantă și o insectă, purtată în întregime în compuși organici volatili.

Pentru parfumieri există și o dificultate practică: o captură headspace la prânz diferă de una făcută la zece seara. Profilul de seară, mai plin și mai complex, este cel la care se gândesc cei mai mulți când spun „caprifoi”.

Jin Yin Hua: 2.000 de ani înainte de parfumerie

Cu mult înainte ca cineva să încerce să pună caprifoiul într-un flacon de parfum, medicii chinezi îl puneau în leacuri. Lonicera japonica se folosește în medicina tradițională chineză de peste 2.000 de ani, sub numele jin yin hua (金银花), floarea de aur și argint. A fost consemnată prima dată în Tang Ben Cao (659 e.n.), una dintre cele mai vechi farmacopei oficiale, și rămâne una dintre cele 50 de plante fundamentale ale fitoterapiei chineze.

Utilizarea tradițională principală era eliminarea căldurii și neutralizarea toxinelor, o clasificare care corespunde aproximativ acțiunii antiinflamatoare și antimicrobiene. Farmacopeea chineză (ediția 2010) enumeră mai mult de 12 preparate în care jin yin hua este ingredientul principal, prescrise pentru febră, faringită, conjunctivită și infecții ale pielii. O trecere în revistă din 2011, publicată în Journal of Ethnopharmacology, a confirmat activități antiinflamatoare, antibacteriene, antivirale și hepatoprotectoare în mai multe studii.

În Occident, caprifoiul înseamnă nostalgie: grădini de vară, dulceața copilăriei. În Asia de Est, este medicament. Ambele perspective recunosc același adevăr. Floarea aceasta este mai mult decât decorativă. Multe ingrediente considerate azi pur estetice (trandafirul, neroli, lavanda) au fost prețuite mai întâi pentru proprietățile lor terapeutice.

În parfumerie, căldura dulce și cremoasă a caprifoiului se potrivește de minune cu notele florale precum ylang-ylang și iasomia, sau se echilibrează prin acorduri verzi și citrice. Bine lucrat, evocă o floare și o temperatură, o oră din zi, o anumită calitate a aerului. Aici lucrează parfumierii care compun Rose Monotone: folosesc materiile florale nu ca decor, ci drept coordonate emoționale, care vă duc într-un loc anume, nu într-unul oarecare.

Caprifoiul în parfumeria de azi

Deși este recunoscut de toată lumea, caprifoiul rămâne puțin folosit în parfumeria fină. Motivele sunt practice, nu estetice. Fără un extract natural viabil, parfumierii trebuie să construiască nota de la zero, combinând materii de sinteză și naturale pentru a aproxima ceea ce floarea face de la sine. Reconstituirea este mereu un compromis. După cum arată o analiză din industria parfumurilor, orice reconstituire a caprifoiului este în mod necesar „un miros foarte abstract”, o impresie a parfumierului, nu o reproducere fidelă.

Elementele de construcție sunt bine cunoscute. Un acord tipic de caprifoi poate combina hidroxicitronelal (pentru dulceața rourată, asemănătoare crinului), linalool (pentru nota de vârf florală și proaspătă), Hedione (pentru căldura radiantă, apropiată de iasomie) și cantități mici de indol și alcool feniletilic, care dau corp și adâncime. Unii parfumieri adaugă urme de absoluturi de miere sau ceară de albine pentru nota de nectar. Dar rezultatul, oricât de iscusit, se recunoaște mereu ca fiind de sinteză. Face semn spre floare fără să ajungă la ea.

Poate că tocmai această distanță explică greutatea emoțională a caprifoiului. Floarea adevărată o cunoaște oricine. Amintirea este vie. Un parfum care pretinde că miroase a caprifoi se măsoară cu amintirea aceea, iar amintirea aproape întotdeauna câștigă.

Parfumierii care îl folosesc îl pun, de regulă, nu ca notă solo, ci ca modificator: o urmă de dulceață verde într-un buchet de flori albe, o șoaptă de nectar într-o compoziție de vară. Dă cel mai bun rezultat când se simte, nu când se identifică, când trezește amintirea fără să se anunțe.

Mirosul de caprifoi vorbește despre efemer. Floarea care înflorește seara și se ofilește până dimineață. Picătura de nectar care ține o secundă pe limbă. Vara care părea nesfârșită, dar nu era. Poate că se sustrage captării pentru că a capta nu este esențialul. Unele lucruri sunt făcute să fie întâlnite, nu deținute.

Dacă ideea vă atrage, dacă doriți un parfum care lucrează împreună cu memoria, nu împotriva ei, DISCOVERY SET de la PREMIEREPEAU cuprinde șapte compoziții construite să reacționeze cu pielea și să evolueze ore în șir, fiecare un alt mod de a purta timpul.

Întrebări frecvente

Ce miros are caprifoiul?

Caprifoiul are un miros floral dulce, cremos și cald, cu o notă de nectar de miere și tonuri verzi. Mirosul se intensifică la amurg și conține peste 150 de compuși volatili, dominați de linalool, farnesol și alfa-farnesen. Este adesea comparat cu iasomia, dar nu are greutatea ei indolică: miroase mai curat și mai nevinovat.

Se poate extrage ulei esențial din caprifoi?

Prin distilare cu vapori de apă, caprifoiul dă atât de puțin ulei esențial încât nu există producție comercială. Floarea este prea delicată pentru extracția prin căldură, iar distilatul rezultat nu miroase a floare vie. Ceea ce se vinde drept ulei esențial de caprifoi este de obicei un amestec de sinteză sau o reconstituire ghidată de analiza prin tehnica headspace.

Ce este tehnica headspace în parfumerie?

Tehnica headspace captează moleculele volatile pe care o floare vie le emite în aerul din jur: un clopot de sticlă acoperă floarea, iar compușii mirosului se colectează. Introdusă de chimistul elvețian Roman Kaiser la sfârșitul anilor 1970, le permite parfumierilor să analizeze cum miroase o floare chiar pe plantă, nu după ce extracția i-a modificat chimia.

De ce este rar caprifoiul în parfumerie?

La scară comercială nu există un extract natural viabil de caprifoi. Randamentul foarte scăzut în ulei și sensibilitatea la căldură a principalilor compuși volatili fac extracția industrială imposibilă. Parfumierii trebuie să reconstruiască mirosul prin sinteză, dar cei peste 150 de compuși care contribuie fac reproducerea fidelă foarte grea, iar mulți evită nota cu totul.

De ce miroase caprifoiul mai puternic noaptea?

Caprifoiul emite mai mulți compuși volatili la amurg, pentru că polenizatorii lui principali sunt moliile nocturne, în special sfinxul-elefant din Europa. Mirosul intensificat transmite un semnal chimic care atrage aceste insecte polenizatoare de noapte. Această adaptare evolutivă explică de ce floarea este atât de strâns legată de serile de vară.

Ce flori miros asemănător cu caprifoiul?

Iasomia are mai mulți compuși volatili în comun cu caprifoiul, printre care linaloolul și (Z)-jasmona. Ylang-ylang are o dulceață tropicală comparabilă. Neroli are în comun conținutul de linalool și o notă de miere. Totuși, niciuna nu reproduce combinația aparte de dulceață verde și nectar cald a caprifoiului.