Clementină

Uleiul de coajă de clementină miroase a fruct proaspăt curățat: un citric dulce ca zahărul, imediat, mai rotund și mai cald decât lămâia sau grepfrutul, fără asprimea verde-amară a bergamotei și fără tonul de bomboană de struguri pe care N-metilantranilatul de metil îl dă mandarinei. Impresia dominantă este de coajă coaptă, încălzită de soare, mai aldehidică decât acidă. Studiile de olfactometrie cu cromatografie în fază gazoasă (Buettner & Schieberle, 2001) au identificat linaloolul, alfa-sinensalul, (E,E)-deca-2,4-dienalul și lactona de vin drept cei mai importanți compuși odoranți, deși limonenul alcătuiește între 88 și 95% din masa uleiului. Aldehidele contribuie cu aproximativ 80% la mirosul perceput.

Arborele este un hibrid între mandarinul cu frunze de salcie (C. x deliciosa) și portocalul dulce (C. x sinensis), identificat pentru prima dată în jurul anului 1902 la Misserghin, în Algeria. A apărut ca răsad întâmplător în livada unui orfelinat condus de fratele Marie-Clement Rodier (născut Vital Rodier în 1839 și mort în 1904), frate laic în Frații Bunei Vestiri. Botanistul francez Louis Trabut a descris cultivarul și l-a numit după fratele Clement. Spania este astăzi cel mai mare producător din lume, urmată de Maroc, Turcia, Algeria și Italia.

În formulă, uleiul de clementină este un modificator dulce și neagresiv pentru notele de vârf. Îi lipsește complexitatea structurală a bergamotei sau a yuzu și nu oferă fixare durabilă: limonenul este volatil, iar uleiul se disipă în una sau două ore pe fâșia de hârtie. Rolul uleiului este să înmoaie deschiderile ascuțite, să îndulcească acordurile verzi sau aromatice și să facă deschiderea imediat accesibilă. Se folosește cel mai des în compozițiile gourmand (întărește căldura vaniliei și a caramelului), în compozițiile de sărbători (arhetipul scorțișoară, portocală, cuișoare) și în florale feminine ușoare, unde e nevoie de strălucire citrică fără aciditate.

Nicio moleculă de sinteză importantă nu reproduce în mod specific clementina. Profilul ei se află între uleiul de mandarină și cel de portocală dulce, iar parfumierii folosesc de obicei uleiul natural de clementină ca atare sau în fracțiuni concentrate. Dihidromircenolul poate prelungi aspectul de citrice proaspete în faza finală, dar adaugă o dimensiune metalică și curată, absentă din uleiul natural.

Note asociate: Bergamotă · Bigarade · Portocală amară · Portocală roșie · Mâna lui Buddha · Calamansi · Lămâie confiată · Chen pi