Ce este extracția cu CO2
La punctul critic sau peste el, dioxidul de carbon devine un fluid supercritic: pătrunde în materie ca un gaz și dizolvă ca un lichid. Parametrii critici ai dioxidului de carbon sunt 31,1 °C și 73,8 bar. Dioxidul de carbon supercritic este un solvent nepolar, cu proprietăți apropiate atât de ale unui gaz, cât și de ale unui lichid, și cu temperatură și presiune critice scăzute.
Avantaje și limite
Față de distilarea cu vapori de apă, CO2 are avantajul că lucrează la o temperatură mai joasă, ceea ce permite separarea cerurilor vegetale de uleiuri. Datorită temperaturii critice scăzute, CO2 reduce la minimum degradarea termică a compușilor bioactivi. CO2 nu este inflamabil și, spre deosebire de solvenți precum hexanul și acetona, nu lasă reziduuri toxice. Cum la presiunea atmosferică normală CO2 este un gaz, în produsul final nu rămâne nicio urmă din el.
Când presiunea și temperatura variază, proprietățile fluidului supercritic se schimbă, iar asta permite o extracție selectivă. La presiuni scăzute (100 bar), din plantă se pot extrage uleiurile volatile, în timp ce o extracție cu lichid ar antrena și lipidele. Difuzia este mult mai rapidă în fluidele supercritice decât în lichide, așa că extracția decurge mai repede: o extracție cu un lichid organic poate dura câteva ore, pe când extracția cu fluid supercritic poate dura între 10 și 60 de minute. Dioxidul de carbon este nepolar și are o putere de dizolvare destul de limitată, de aceea nu poate fi folosit întotdeauna singur ca solvent. Echipamentul pentru extracția cu CO2 este scump, iar costul se regăsește în prețul uleiurilor esențiale obținute prin acest procedeu.
Trandafirul
Extracția trandafirului cu CO2 supercritic dă o concretă, care poate fi comercializată drept concretă, absolut sau extract cu CO2. Uleiul de trandafir se obține și prin distilare cu vapori de apă, care dă rose otto, și prin extracție cu solvenți volatili, care dă absolutul de trandafir. Căldura distilării descompune o parte din compușii trandafirului, de aceea attarul de trandafir nu prea seamănă cu mirosul trandafirilor proaspeți. Extracția cu CO2 a trandafirului are loc la temperatură joasă, scoate numeroși compuși diferiți și lasă substanțele aromatice neatinse de căldură: rezultatul este un extract mai fidel florii originale.
Istoric
Baronul Charles Cagniard de la Tour a descoperit faza supercritică în 1822. Thomas Andrews a introdus termenul „punct critic” în 1869. În 1967, Kurt Zosel a observat că cofeina se dizolvă în dioxidul de carbon supercritic, iar trei ani mai târziu a depus o cerere de brevet pentru procedeul său de decofeinizare a cafelei.
În anii 1980, industria alimentară a lucrat mult la decofeinizarea ceaiului și a cafelei, la extracția aromelor din condimente și plante aromatice și la extracția hameiului pentru industria berii. Extractele de hamei cu CO2 lichid au fost introduse în 1975, iar un procedeu de extracție a hameiului cu CO2 supercritic a fost pus la punct în 1978.
Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.
·
Termeni înrudiți: Acronychia pedunculata · Adoxal · Agavă · Alge · Aloe vera · Note aromatice · Sparanghel · Avocado
