Gudron de huilă

Gudronul de huilă este o sursă de hidrocarburi aromatice policiclice, printre care naftalina, fenantrenul și pirenul. Din el se mai obțin fenoli (fenolul și crezolii) și heterocicluri cu azot, ca piridina, picolinele, carbazolul și chinolinele. Compoziția variază după tipul de cărbune și după prelucrare, dar un gudron de huilă obișnuit conține în jur de 10% naftalină, în greutate. Mai mulți dintre acești compuși servesc ca materii prime pentru coloranți, printre care tartrazina, și pentru materiale fotografice.

Gudroanele de huilă se folosesc mai ales pentru electrozi de carbon în prelucrarea aluminiului, pentru conservarea lemnului, pentru rășini destinate vopselelor și acoperirilor și ca sursă de compuși organici valoroși. Distilarea fracționată a gudronului de huilă a dat gudron pentru drumuri, benzol drept combustibil pentru motoare, creozot pentru conservarea lemnului, fenol pentru materiale plastice și crezoli ca dezinfectanți. Un creozot bogat în naftă miroase a naftă. Cu mai puțină naftă, miroase mai mult a gudron. Unii derivați fenolici ai gudronului de huilă au proprietăți analgezice, printre care acetanilida, fenacetina și paracetamolul. Deși nu e un uz frecvent, gudronul de huilă se aplică local pentru ameliorarea unor afecțiuni ale pielii. În 2011 se obțineau 30 de milioane de tone de gudron de huilă pe an, iar jumătate din această cantitate era prelucrată ca sursă de substanțe chimice.

Folosirea gudronului de huilă în produsele cosmetice a fost interzisă în Uniunea Europeană printr-o directivă din 2009. Reziduul de la distilarea gudronului de huilă de înaltă temperatură este clasificat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.

Termeni înrudiți: Lemn ambrat · Andiroba · Bakhoor · Note balsamice · Rezinoid de benzoe · Benzoat de benzil · Salicilat de benzil · Gudron de mesteacăn