Floare de jujub

Floarea de jujub este floarea arborelui Ziziphus jujuba, numit și curmal chinezesc sau curmal roșu. Florile sunt mici, late de 5 milimetri, cu cinci petale galben-verzui, discrete. Jujubul provine din China și se cultivă în Asia, în Europa și în cele două Americi. În nordul Chinei, înflorirea târzie are loc în iunie, iar perioada de înflorire durează 2 luni.

Mirosul florilor atrage albinele, care culeg nectarul din care fac mierea de jujub. Florile conțin și calciu, fier și magneziu.

În florile de jujub s-au identificat, în diferite stadii, 65 de compuși volatili în total: 15 aldehide, 12 esteri, 11 alcooli, 11 olefine, 8 cetone și 4 eteri. Ceilalți patru sunt un furan, o pirazină, un tiazol și o piridină. Stadiul de înflorire are cea mai mare diversitate de compuși aromatici, iar stadiul de boboc cea mai mică. În stadiul de înflorire cresc 14 substanțe aromatice, printre care limonenul, 3-carenul, mircenul și terpinolenul. În stadiul de înflorire târzie apar alți opt compuși aromatici, printre care disulfura de dipropil, 2-metilbutanalul și linaloolul. În toate cele trei stadii, aldehidele sunt grupul cel mai abundent, urmate de esteri, alchene, alcooli și cetone. Față de florile altor plante, florile de jujub conțin 24 de compuși aromatici proprii. Soiuri precum Fuxiang, Dongzao și Xingguang au, în stadiul de înflorire, un miros semnificativ mai puternic decât alte soiuri.

În China, livezile de jujub existau deja cu cel puțin 3.000 de ani în urmă. Acum circa 2.000 de ani, jujubul a ajuns în Japonia și în Coreea, iar pe vechiul Drum al Mătăsii în Asia Centrală și în Europa. În Historia Naturalis, Pliniu cel Bătrân menționează că un sfetnic al împăratului roman Octavian Augustus a adus pentru prima dată curmalul chinezesc din Siria în Italia.

Încercați cele șapte parfumuri, toate extrait de parfum, în DISCOVERY SET.

·

Termeni înrudiți: Acord Eudora · Crăiță · Alfa-amilcinamaldehidă · Alyssum · Trâmbița îngerilor · Aquaflora · Floare de ashoka · Aurantiol