Ceai rooibos

Numele rooibos vine din afrikaans, de la rooi bos, adică „tufă roșie”. Numele este protejat în Africa de Sud și are în UE statut de denumire de origine protejată. Rooibosul era clasificat cândva în genul Psoralea, dar astăzi este considerat parte din genul Aspalathus. Epitetul specific linearis, dat de Burman în 1759, se referă la creșterea liniară a plantei și la frunzele ei aciculare. Din frunze se prepară o infuzie fără cofeină, care se bea în Africa australă de generații. De la începutul anilor 2000, rooibosul se consumă tot mai mult și în restul lumii.

Planta rooibos este endemică într-o mică parte a provinciei Capul de Vest din Africa de Sud. De obicei se cultivă în Cederberg, o mică zonă muntoasă din districtul Coasta de Vest al provinciei Capul de Vest. A. linearis este o leguminoasă cu fruct indehiscent, iar florile ei formează o inflorescență în racem. Semințele au un înveliș tare și adesea trebuie scarificate. A. linearis este adesea pusă alături de honeybush (Cyclopia), o altă plantă din regiunea Fynbos a Africii australe, din care se face tot ceai. Plantele cultivate sunt diploide, cu numărul cromozomial de bază 9 (2n = 18 cromozomi).

Se produce și rooibos verde, neoxidat, dar procesul de producție mai pretențios (asemănător celui prin care se obține ceaiul verde) îl face mai scump decât rooibosul tradițional. Rooibosul verde are un gust de malț, ușor ierbos, întrucâtva diferit de cel al rooibosului roșu. Sorturile de rooibos depind în mare măsură de proporția de ace sau frunze față de tulpini din amestec. Un conținut mai mare de frunze dă o infuzie mai închisă la culoare și un gust mai plin.

Frunza proaspătă de rooibos conține mult acid ascorbic (vitamina C). Ceaiul rooibos are puțini tanini în comparație cu ceaiul negru sau cu ceaiul verde. Rooibosul conține polifenoli, printre care flavanoli, flavone, flavanone, dihidrocalcone și notofagină. Frunzele și tulpinile procesate conțin acid benzoic și acid cinamic. Aspalatina este un glucozid de dihidrocalconă cu legătură C, prezent în ceaiul rooibos. Izoforona a fost identificată ca substanță chimică de referință potrivită pentru nota lemnoasă specifică rooibosului, iar izobutiratul de maltil pentru nota de caramel.

Preparare și comerț

Infuzia se bea simplă sau cu lapte, lămâie, zahăr ori miere. Se servește și sub formă de latte, cappuccino sau ceai cu gheață. Rooibosul de calitate superioară se exportă, nu se vinde pe piețele locale. UE, mai ales Germania, este un mare consumator: acolo rooibosul intră în amestecurile aromatizate pentru piața de ceai vrac.

·

Termeni înrudiți: 4-metilanisol · Almaciga · Arnică · Ceai Assam · Calycanthus · Camfor · Pânză · Carvonă