Oxalis violacea

AcordFLORIfloral · lemnos · proaspăt
InimăPiramidă
3/5Intensitate
—Persistență
2Origini
Specimen
Oxalis violacea materie primă de parfumerie
Inimă
Oxalis violacea
Fantezie/Concept
Definiție

Acrișor și verde, ușor oxalic, cu o latură florală subțire. Floarea mică de Oxalis: mai degrabă sevă acidă decât parfum, ca o tulpină de trifoi suptă.

FLORAL CITRIC VERDE DULCE IERBOS PROASPĂT
MĂCRIȘUL-IEPURELUI MĂCRIȘ VIOLET
Type
Acord
Olfactive family
Floral
Source
flori și frunze
Chemical class
notă de fantezie
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
3/5Intensitate
Medie
intensitatea mirosului
Țări producătoare
Canada Statele Unite

Miros

Acrișor-verde, subțire și ușor floral. Caracterul de acid oxalic domină: un verde acru, aproape citric, mai mult gust decât miros. Floarea adaugă o dulceață delicată, abia perceptibilă. Mai slab decât frunza de violetă și mai puțin dulce decât floarea de violetă, cu o ascuțime acidă proprie genului Oxalis.

Pe larg

Oxalis violacea, cunoscută în engleză drept violet woodsorrel, este o plantă perenă mică, cu flori violet-roz, fără legătură cu adevăratele violete, în ciuda numelui. Aparține familiei Oxalidaceae (familia măcrișului de pădure), un grup de plante care conțin acid oxalic, iar acesta le dă un gust acru, distinct.

Mirosul florilor de Oxalis este minim: o notă florală slabă, subțire, cu un caracter verde-acid dat de acidul oxalic. Frunzele și tulpinile au un miros acru-verde mai pronunțat când se strivesc. Impresia olfactivă de ansamblu este acrișoară, vegetală și discretă: o floare de câmp care se simte doar de aproape.

Nu există ulei esențial sau absolut comercial de Oxalis. Nota este o referință conceptuală în parfumerie și evocă solul de pădure, prospețimea verde-acidă și florile de câmp delicate. Se reconstituie din materii prime acre-verzi și din acorduri florale slabe.

Încercați toate cele șapte parfumuri din DISCOVERY SET.

·

Pe aceeași temă: Alfa-iononă · Alfa-izometil-iononă · Beta-iononă · Boisiris · Iris · Unt de iris · Iris pallida

Merită știut

Toate speciile de Oxalis conțin acid oxalic, care le dă gustul acru și numele (din grecescul „oxys”, ascuțit sau acid). În doze mari, acidul oxalic este toxic: leagă calciul din sânge și poate provoca pietre la rinichi. Cantitățile mici din măcrișul de pădure sunt inofensive și au fost folosite în medicina populară și în salate.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Nu există ulei esențial sau absolut comercial. Planta produce prea puțini compuși volatili pentru extracție. Nota se reconstituie întotdeauna din materii de sinteză acre-verzi și din materii florale slabe.

Formulă
N/A — no distillable oil available
CAS
N/A — no commercial essential oil
Botanică
Oxalis violacea
Intensitatea mirosului
Medie
Sinonime
MĂCRIȘUL-IEPURELUI MĂCRIȘ VIOLET
Statut IFRA
Vedeți nota

Nu se aplică: acord sau concept, nu o singură materie primă

Proprietăți fizice
Notă
Oxalis violacea nu are ulei esențial comercial. În parfumerie, nota se recreează cu molecule de tip iononă și cu laturi verzi și acide.

În parfumerie

Oxalis violacea este o notă conceptuală, fără extract comercial. Parfumierii o aproximează cu materii prime acrișoare și verzi (rubarbă, materii verzi și acre de sinteză), note florale discrete de tip violetă și modificatori acizi. Aduce prospețimea solului de pădure, acră, verde și discretă. Se folosește în compoziții verzi, de pădure și de flori de câmp, ca accent acid-verde subtil.

Rol în formulă
01intensificator de difuzie
02modificator
03notă de semnătură
04agent de înălțare
05agent de armonizare
06prospețime
Forme disponibile
acord de sinteză notă de fantezie

Vedeți și

6 note