Origine
Arborele este originar din regiunea indomalaiană, care cuprinde Asia de Sud, Asia de Sud-Est cu Indochina și sudul Chinei. Crește în pădurile tropicale și subtropicale umede cu frunze late, la altitudini între 200 și 1.600 de metri. Este originar din Maldive, Bangladesh, Cambodgia, China, India, Indonezia, Malaysia, Myanmar, Nepal, Filipine, Thailanda și Vietnam. În China, aria lui naturală cuprinde sudul Tibetului și sudul și sud-vestul provinciei Yunnan. În aria naturală, arborele atinge 50 de metri sau mai mult. Trunchiul poate avea până la 1,9 metri în diametru. Arborele este veșnic verde și are o coroană îngustă, umbeliformă. Florile se deschid din iunie până în septembrie. Carpelele produc între două și patru semințe, din septembrie până în octombrie. Epitetul speciei derivă din cuvântul sanscrit campaka, iar arborele a fost clasificat anterior ca Michelia champaca.
Varietăți și champaca albă
Sunt înregistrate două varietăți: Magnolia champaca var. champaca și Magnolia champaca var. pubinervia. În China, varietatea champaca este documentată la o înălțime de până la 30 de metri, iar varietatea pubinervia, la 50 de metri sau mai mult. Magnolia × alba, cunoscută și ca champaca albă, este considerată un hibrid între Magnolia champaca și Magnolia montana.
Chimie
În uleiul esențial din frunzele de Magnolia champaca, sescviterpenele sunt clasa chimică dominantă (între 68,58 și 81,44% în toate accesiunile studiate), urmate de monoterpene (între 0,8 și 25,04%). Printre constituenții principali ai uleiului din frunze se numără β-elemenul, γ-muurolenul, β-cariofilenul, linoleatul de metil și linaloolul. Analiza chemometrică a împărțit accesiunile în trei chemotipuri, în care predomină β-elemenul, β-cariofilenul și γ-muurolenul. Ushinsunina este un alcaloid aporfinic prezent în Magnolia champaca.
Uleiul din frunze a fost izolat din 52 de accesiuni recoltate în 11 districte din Odisha, India, iar analiza GC-MS a identificat 65 de compuși, care alcătuiesc între 90,23 și 98,90% din ulei. Hidrocarburile sescviterpenice formează între 52,83 și 65,63% din ulei, iar alcoolii sescviterpenici, între 14,71 și 22,45%. β-Elemenul variază între 0,23 și 38,76% din uleiul din frunze, γ-muurolenul între 0,31 și 22,48%, iar β-cariofilenul între 0,03 și 20,70%. Linaloolul formează între 1,02 și 9,59% din uleiul din frunze, iar linoleatul de metil, între 1,14 și 10,60%. Uleiul din frunzele speciei recoltate în Brazilia avea și el un conținut ridicat de hidrocarburi sescviterpenice. Numărul CE al produselor de extracție obținute din Michelia champaca este 305-079-8.
Utilizări și rol cultural
În Asia de Sud, mai ales în India, florile servesc în primul rând în ceremoniile religioase. Fetele și femeile le poartă și în păr, ca podoabă și ca parfum natural. Puse să plutească în boluri cu apă, florile parfumează încăperea. Ele împodobesc și paturile mirilor și se împletesc în ghirlande. Din arbore se preparau în mod tradițional uleiuri parfumate pentru păr și pentru masaj. În provincia Aceh, Indonezia, floarea de champak este foarte venerată în cultura aceheză, ca floare a întregului Aceh. Acolo, floarea este un simbol al frumuseții, e prezentă în ritualuri și ca podoabă, iar cântecul popular Bungong Jeumpa o cântă. În budismul Theravada, champaca trece drept arborele sub care al paisprezecelea Buddha a atins iluminarea. În credința tibetană, Buddha erei următoare va atinge iluminarea sub coroana florilor ei albe. Arborele se exploatează și pentru lemn, un lemn cu textură fină, brun-închis și oliv, folosit în mobilier, construcții și tâmplărie. În unele state ale Indiei, mai ales în sud-vest, specia este protejată de tăieri, iar anumite crânguri sunt considerate sacre de hinduși și budiști. Pepinierele o cultivă ca arbore ornamental, ca gard viu dens și pentru florile parfumate.
Această notă în parfumurile PREMIEREPEAU. Nuit Élastique. Încercați mostrele celor șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.
·
Termeni înrudiți: Floarea-lunii · Trompeta îngerilor · Absolut de champaca · Frangipani · Absolut de frangipani · Gardenie · Hedione · Indol
