Fistic

NaturalFRUCTE, LEGUME ȘI NUCIcremos · de nuci · bogat
InimăPiramidă
—Intensitate
—Persistență
5Origini
Specimen
Fistic materie primă de parfumerie
Inimă
Pistacia vera
Definiție

Verde, rășinos, ușor lactonic. Fisticul crud miroase mai puțin a pastă îndulcită dintr-un macaron și mai mult a coajă proaspăt spartă: un val de alfa-pinen și terpinolen, de pin și aproape ascuțit ca terebentina, cu o căldură cremoasă și uleioasă dedesubt. Varianta prăjită e cu totul altceva: pirazinele născute din reacția Maillard îl împing spre cafea și susan prăjit. Nu există ulei esențial comercial de fistic pentru parfumerie. Nota este mereu o reconstrucție de sinteză.

VERDE DULCE IERBOS CALD CREMOS DE NUCĂ PRĂJIT
PISTACIA PISTACIA VERA
Type
Ingredient
Olfactive family
Fructat
Source
fruct (sâmbure): niciun extract pentru parfumerie, doar reconstrucție de sinteză
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
Țări producătoare
Statele Unite Turcia Iran Siria China

Miros

Două profiluri distincte, în funcție de tratament. Fisticul crud are un miros de pin, verde și rășinos, dominat de alfa-pinen, mai aproape de boabe de ienupăr sau de terebentină decât de ceva comestibil. Dedesubt se simt o ușoară căldură uleioasă și o prospețime vegetală, verde. Fisticul prăjit trece spre o căldură de nucă, prăjită, apropiată de cafea, dată de pirazine, cu o nuanță uscată, de cereale, și o notă lactonică cremoasă dedesubt. Față de migdală, fisticul este mai verde și mai vegetal. Față de aluna de pădure, este mai puțin gras și mai puțin dulce. Față de nucă, nu are mușcătura astringentă, tanică. „Fisticul” din parfumerie este un acord stilizat al ambelor registre: prospețimea verde, terpenică, a fisticului crud, îmbinată cu căldura fisticului prăjit și îmblânzită cu o notă lactonică cremoasă.

Pe larg

Fisticul (Pistacia vera) este un arbore dioic din familia Anacardiaceae, originar din zonele înalte ale Iranului, Afganistanului și Asiei Centrale. Domesticit acum aproximativ 8.000 de ani, este una dintre cele mai vechi plante alimentare cultivate. Iranul rămâne cel mai mare producător, urmat de Statele Unite (Valea San Joaquin din California), Turcia (provincia Gaziantep) și Siria. Nimic din toate acestea nu contează direct pentru parfumerie, pentru că nu există ulei esențial sau absolut comercial de fistic. Nota este mereu o reconstrucție de sinteză.

Cum miroase de fapt fisticul

Sâmburii de fistic proaspeți și cruzi sunt dominați de hidrocarburi monoterpenice. Analiza prin tehnica headspace GC-MS a cinci soiuri turcești (Kirmizi, Uzun, Halebi, Siirt, Ohadi) a identificat alfa-pinen între 15,5 și 48,6%, terpinolen între 1,7 și 23,1%, limonen între 3,2 și 30,0% și beta-mircen între 3,5 și 8,9% din fracțiunea volatilă. Uleiul esențial al fructului necopt, din exemplare grecești, conținea (+)-alfa-pinen în proporție de 54,6% și terpinolen la 31,2%. Sunt aceleași monoterpene din rășina de pin, din rozmarin și din ienupăr: sâmburele crud miroase rășinos și verde, nu cremos sau dulce.

Prăjirea schimbă totul. Reacțiile Maillard dintre aminoacizi și zaharurile reducătoare generează pirazine (2-metilpirazină, 2,5-dimetilpirazină, 2-etil-5-acetilpirazină), furanone și compuși fenolici proveniți din rumenire. Acești compuși duc mirosul de la verdele de pin spre o notă prăjită, de nucă, apropiată de cafea. „Fisticul” pe care oamenii îl recunosc în patiserie sau în înghețată este această versiune transformată de reacția Maillard, amplificată de zahărul și grăsimea adăugate.

Reconstrucția în parfumerie

Presarea la rece a sâmburilor de fistic dă un ulei fix bogat în acizi oleic și linoleic: util în cosmetică, dar inert aromatic. Nici distilarea cu vapori de apă, nici extracția cu CO2 a fisticului nu dau o materie viabilă pentru parfumerie. Nota se compune integral din substanțe aromatice de sinteză. Printre elementele de bază: lactone (gama-dodecalactonă, delta-decalactonă, delta-dodecalactonă) pentru corpul cremos și untos, tiazolul de fistic (2-etil-4-metiltiazol, CAS 15679-12-6) pentru un caracter specific de nucă, verde și sărat, cu difuzie puternică, benzaldehida sau bazele ei Schiff pentru suprapunerea cu marțipanul și migdala, iar modificatorii verzi-terpenici (cis-3-hexenol, linalool) pentru a da elan. Nota prăjită, când se dorește, vine din metilpirazine.

Note înrudite

Vedeți și: Migdală, Alună de pădure, Vanilie, Boabe de tonka.

Merită știut

Pistacia vera a fost domesticită acum aproximativ 8.000 de ani în zonele înalte dintre Iran și Afganistan. Resturi arheobotanice de la Djarkutan, în Uzbekistanul de azi, datate din Epoca Bronzului, oferă printre cele mai vechi dovezi ale consumului de fistic de către oameni. Chimia volatilă a fructului este dominată de (+)-alfa-pinen, până la 54,6% din uleiul esențial, aceeași monoterpenă care definește rășina de pin și terebentina. Fisticul pe care îl mâncați miroase, chimic, mai mult a pădure de conifere decât a cofetărie.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Nu există ulei esențial sau absolut de fistic pentru uz în parfumerie. Presarea la rece a sâmburilor de Pistacia vera dă un ulei fix, verde, vâscos, bogat în acizi oleic și linoleic, folosit în cosmetică ca emolient, dar cu o contribuție aromatică volatilă neglijabilă. Studii analitice au caracterizat profilul volatil al sâmburilor crudi și prăjiți prin tehnica headspace SPME/GC-MS. Au identificat alfa-pinen (între 15 și 49%), terpinolen (între 2 și 23%), limonen (între 3 și 30%) și beta-mircen (între 3,5 și 9%) în sâmburii proaspeți, iar după prăjire apar pirazine și produse Maillard. Niciuna dintre aceste metode analitice nu este o cale comercială de extracție. Nota de parfumerie este o reconstrucție de sinteză, asamblată din lactone, pirazine, tiazoli și materii terpenice.

Formulă
Complex natural mixture (key constituents: α-pinene; terpinolene)
Botanică
Pistacia vera
Aspect
Ulei galben pal până la verzui
Sinonime
PISTACIA PISTACIA VERA
Statut IFRA
Vedeți nota

Nicio restricție cunoscută

În parfumerie

Fisticul este un acord gourmand reconstruit, nu o materie extractivă. Pentru parfumerie nu se produce comercial ulei esențial sau absolut de fistic: sâmburele dă un ulei fix (pentru cosmetică), dar o cantitate neglijabilă de materie aromatică volatilă la scară industrială. Parfumierii construiesc acordurile de fistic din mai multe familii moleculare: lactone (gama-dodecalactonă, delta-decalactonă, delta-dodecalactonă) pentru corpul cremos și untos, pirazine pentru nota de nucă prăjită, benzaldehidă sau bazele ei Schiff pentru suprapunerea cu marțipanul și migdala, iar tiazolul de fistic (2-etil-4-metiltiazol, CAS 15679-12-6) pentru o notă specific de nucă, verde și sărată, cu difuzie puternică. Nuanțele verzi vin din cis-3-hexenol sau din materii terpenice, căldura din vanilină sau cumarină. Acordul stă în registrul inimii compozițiilor gourmand și ambrate. Aduce o căldură de textură, „copt” mai degrabă decât „dulce”, și face puntea între nuanțele verzi, de nucă, și bazele vanilate-lactonice. De la mijlocul anilor 2010, fisticul a devenit o notă de referință a parfumeriei gourmand contemporane, folosită pentru a tempera dulceața cu un contrapunct sărat, aproape vegetal.

Rol în formulă
01modificator
02notă de semnătură
03generator de volum
Forme disponibile
ulei esențial ulei presat sâmbure

Vedeți și

6 note