Lemnul de agar se formează în duramenul arborilor Aquilaria după ce aceștia sunt infectați de mucegaiul Phaeoacremonium parasitica. Arborele secretă o rășină ca să lupte cu infestarea fungică. Înainte de infecție, duramenul aproape că nu are miros și este relativ ușor și pal. Pe măsură ce infecția avansează, duramenul devine foarte dens, întunecat și saturat de rășină. Țesuturile normale ale lemnului nu produc această rășină: ea se formează doar când planta este rănită, de pildă de vânt, de fulger, de roaderea furnicilor sau a insectelor ori de o infecție microbiană. Aceste procese naturale sunt lente și întâmplătoare, așa că lemnul de agar se dezvoltă foarte încet, de-a lungul deceniilor. Cultivatorii îl provoacă și artificial: ard, găuresc sau crestează arborii ori îi inoculează cu ciuperci precum Fusarium. În plantații, inocularea arborilor cu ciuperca este o metodă obișnuită.
Aquilaria malaccensis crește în Bangladesh, Bhutan, India, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda și Cambodgia. Denumirea Aquilaria agallocha este un sinonim pentru Aquilaria malaccensis. Din 1995, Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție include în anexa II specia Aquilaria malaccensis, sursa principală. Pe Lista Roșie IUCN, Aquilaria malaccensis este considerată în pericol critic. India promovează cultivarea durabilă a speciei Aquilaria malaccensis pentru a sprijini creșterea economică a statelor din nord-est. S-au înființat plantații de lemn de agar în țări precum India, Bangladesh și Bhutan.
Compoziția uleiului de lemn de agar este extrem de complexă: s-au identificat peste 150 de compuși chimici. Cel puțin 70 dintre ei sunt terpenoide, sub formă de sescviterpene și cromone, iar monoterpene nu s-au detectat deloc. Echilibrul exact al acestor substanțe variază în funcție de vârsta și de specia arborelui și de detaliile procesului de extracție a uleiului. Sescviterpenele din genul Aquilaria includ compuși cu schelet de tip guaian, eudesman, eremofilan, agarofuran, agarospiran sau prezizan. Agarospirolul a fost izolat din lemnul de agar al arborilor A. agallocha infectați. Compușii jinkoh eremol și kusunol sunt sescviterpene de tip eremofilan identificate în lemnul de agar al speciei A. agallocha. Toate cromonele izolate din speciile de Aquilaria sunt derivați ai compusului 2-(2-phenylethyl)chromone. Mirosul lemnului de agar variază în funcție de specie, de zona geografică, de partea arborelui din care provine, de timpul scurs de la infecție și de metodele de recoltare și de prelucrare.
Lemnul de agar se folosește de mii de ani și este prețuit în culturile hindusă, budistă, musulmană și chineză. În Arabia Saudită și în alte țări arabe, lemnul arborilor Aquilaria se folosește ca incens la ocaziile religioase importante. În țări asiatice precum Japonia și India, lemnul unor specii înrudite îndeaproape se folosește la ceremoniile budiste. Scoarța speciei Aquilaria malaccensis se folosește pentru sanchipat, manuscrisul tradițional din Assam.
Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.
·
Intrări înrudite: Ulei de lemn de agar · Oud din lemn de agar · Oud australian · Oud cambodgian · Oud chinezesc · Oud indonezian · Oud laoțian · Oud malaezian
