Stiluri
Romul se produce în mai multe stiluri. Romurile ușoare se folosesc frecvent în cocktailuri precum Mojito și Daiquiri, iar romurile maturate sau închise la culoare au arome mai profunde. Romul nu are o definiție fixă: țările își fixează standarde diferite pe care un rom trebuie să le îndeplinească. Cea mai mare parte a romului se produce din melasă, un produs secundar al fabricării zahărului. O excepție notabilă sunt insulele francofone, unde ingredientul de bază preferat este sucul de trestie de zahăr. Rhum agricole este o băutură spirtoasă distilată din suc proaspăt de trestie de zahăr. În Brazilia, băutura alcoolică distilată din suc de trestie se deosebește de rom și se numește cachaça. Unele romuri de calitate inferioară din Indiile de Vest se numesc tafia. Producătorii din America Centrală și din America de Sud își îndulcesc de obicei puternic romurile, deși această practică nu s-a răspândit în Cuba sau în Puerto Rico.
Maturare
Multe țări cer ca romul să fie maturat în butoi cel puțin un an. Romul se maturează de obicei în butoaie folosite înainte pentru bourbon, dar se poate folosi orice fel de butoi de lemn sau rezervor din oțel inoxidabil. Cum cele mai multe zone producătoare de rom au un climat cald, tropical, romul se maturează mult mai repede decât băuturile spirtoase precum whisky sau brandy în climatele mai reci. Romul se maturează de obicei mai puțin timp decât whisky-ul, în parte din cauza climatului din regiunile unde se produce. Au existat încercări de a reproduce mult mai repede compoziția moleculară a romului maturat, printr-o maturare artificială accelerată cu căldură și lumină.
Compuși prezenți în rom
Esterii sunt adesea clasa dominantă de compuși organici din rom. Romul conține mai mulți acizi carboxilici cu catenă scurtă decât alte băuturi spirtoase. Acizii care ajută la formarea esterilor pot influența ei înșiși aroma și gustul, iar alcoolii superiori, cei cu mai mulți atomi de carbon decât etanolul, contribuie și ei. În timpul maturării, în rom pot ajunge și compuși din butoaie, printre care o serie de compuși fenolici și vanilina. Romul conține și lactone de stejar, dar mai puține decât whisky-urile, care se maturează de obicei mai mult. Lactona de whisky, numită și lactona quercus, este izomerul 3S,4S al cis-3-metil-4-octanolidei și un ingredient important în aroma whisky-ului și a altor băuturi alcoolice maturate în butoaie de stejar. Băutura o extrage din anumite substanțe precursoare din lemnul de stejar. Romurile închise la culoare conțin de regulă mai mulți compuși de gust și de aromă decât cele mai deschise. Romul alb se filtrează, adesea prin cărbune, pentru a îndepărta compușii care dau culoare, iar această filtrare poate îndepărta și compuși care influențează gustul romului. Beta-damascenona este unul dintre odoranții cu cel mai mare impact în romul închis la culoare, dar în romul alb impactul ei scade mult. Sotolonul este o lactonă butenolidă și un compus odorant extrem de puternic. Sotolonul este prezent și în melasă și în romul maturat.
Utilizări
Romul stă la baza a numeroase cocktailuri clasice. Se folosește des la macerarea fructelor pentru chec cu fructe, la prepararea rumtopfului și a biscuiților Joe Frogger și în marinadele unor feluri de mâncare caraibiene. Romul se poate folosi și în preparate crude sau reci, ca bilele cu rom, pentru ca alcoolul să nu se evapore la gătit.
Istorie
Romul a apărut în secolul al 17-lea în Caraibe, unde probabil l-au creat pentru prima dată oamenii înrobiți de pe plantațiile de trestie de zahăr. În anii 1600, plantațiile de trestie de zahăr din Caraibe nu aveau ce face cu melasa, lichidul siropos care rezultă la prelucrarea trestiei. Coloniștii au descoperit repede că melasa, dacă i se adaugă apă, fermentează ușor și dă alcool. În mai 1657, Curtea Generală din Massachusetts a interzis vânzarea băuturilor tari, inclusiv a băuturii cunoscute sub numele de rumme. De-a lungul istoriei, romul a servit drept mijloc de schimb economic și a avut un rol în comerțul triunghiular, în comerțul cu sclavi și în economiile coloniale ale Indiilor de Vest și ale coloniilor britanice. Romul și-a pierdut din popularitate în timpul Războiului de Independență american, dar astăzi este din nou una dintre cele mai populare băuturi spirtoase. Când Franța a început să producă zahăr din sfeclă de zahăr, în jurul anului 1811, prețul zahărului a scăzut, iar sucul proaspăt de trestie a devenit disponibil pentru fermentare și distilare în rom. În trecut, mărcile de rom jamaican se clasificau după nivelul de esteri, mai exact de acetat de etil, pentru a li se stabili valoarea la cupajare. Sistemul a apărut la sfârșitul anilor 1800, ca mod de a clasifica romul pentru vânzare.
Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.
·
Termeni înrudiți: Absint · Bere · Coniac · Vin roșu · Sake · Must
