Jojoba (Simmondsia chinensis) este un arbust veșnic verde și dioic, originar din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului. Este singura specie din familia Simmondsiaceae. Jojoba se cultivă pentru ceara lichidă din semințe, numită de obicei ulei de jojoba. Uleiul formează aproximativ 50% din greutatea semințelor.
Arbustul crește în mod natural în deșertul Sonora, în deșertul Colorado și în deșertul din Baja California, dar și în alte habitate. În Statele Unite crește în sudul Californiei, în Arizona și în Utah, iar în Mexic în statul Baja California. Jojoba atinge de obicei între 1 și 2 metri înălțime și are o coroană lată și densă. Florile sunt mici, galben-verzui, cu cinci sau șase sepale și fără petale. Fiecare plantă este dioică, iar în sălbăticie plantele masculine și cele feminine apar în proporție de 5 la 1. Doar tufele feminine fac semințe din care se poate obține ulei de jojoba.
Sămânța matură este ovală, tare, de un brun închis. Genomul plantei jojoba a fost secvențiat în 2020. Plantațiile s-au înființat în zone deșertice și semideșertice, mai ales în Argentina, Australia, Israel, Mexic, Peru și Statele Unite. Arbustul preferă solurile ușoare, cu textură grosieră, și tolerează salinitatea și solurile sărace în nutrienți.
Uleiul este un ester de ceară cu catenă liniară foarte lungă (C36-C46), nu o trigliceridă, așa că seamănă mai mult cu uleiul de balenă decât cu uleiurile vegetale obișnuite. Ceara formează aproximativ 98% din ulei, în principal esteri de ceară, cu puțini acizi grași liberi, alcooli și hidrocarburi. Uleiul conține și steroli, vitamine și câțiva esteri trigliceridici. Are o proporție mare de acizi grași mononesaturați, mai ales acid 11-eicosenoic. Atât acizii, cât și alcoolii din esteri sunt cis-mononesaturați în poziția ω-9. Un derivat al uleiului de jojoba, esterii de jojoba, este o ceară solidă foarte asemănătoare chimic și fizic cu spermanțetul.
Uleiul de jojoba se păstrează relativ bine în comparație cu alte uleiuri vegetale, mai ales pentru că are puține trigliceride. Uleiul natural rezistă la râncezire datorită antioxidanților naturali (tocoferolii α, γ și δ). Eliminarea acestor antioxidanți prin albire sau epurare duce la o scădere bruscă a stabilității la oxidare. Uleiul este solubil în solvenți obișnuiți precum benzenul și cloroformul, dar practic nemiscibil cu metanolul.
Uleiul de jojoba intră în sute de produse, între care cosmetice, medicamente, adezivi și lubrifianți. Are valoare industrială și ca agent împotriva rozătoarelor, insecticid, lubrifiant, surfactant și sursă de bioenergie.
Tribul amerindian O'odham extrăgea uleiul din semințele de jojoba pentru a trata rănile și leziunile. Numele „jojoba” este o adaptare spaniolă a cuvântului hohohwi din limba oʼodham. Archibald Menzies, botanistul expediției Vancouver, ajunsă la Santa Barbara în noiembrie 1793, a primit fructe și plante de jojoba de la un preot al misiunii San Diego. Acestea au supraviețuit călătoriei înapoi în Regatul Unit și au fost plantate în Grădinile Botanice Regale de la Kew. În 1943, uleiul de jojoba s-a numărat printre resursele naturale ale Statelor Unite folosite în timpul războiului ca aditiv pentru uleiul de motor, uleiul de transmisie și uleiul de diferențial. În ciuda numelui științific, planta nu este originară din China. Botanistul Johann Link a numit-o inițial Buxus chinensis, după ce a citit greșit pe o etichetă de colecție „Calif”, adică California, drept „China”. Thomas Nuttall a colectat din nou jojoba în 1836 și a descris-o în 1844 sub numele Simmondsia californica, dar regulile de prioritate impun folosirea epitetului specific inițial.
Încercați toate cele șapte parfumuri din DISCOVERY SET.
·
Termeni înrudiți: 4-metilanisol · Almaciga · Arnică · Ceai Assam · Calycanthus · Camfor · Pânză · Carvonă
