Sumac

Acrișor, fructat-acid, ușor rășinos. Sumacul miroase a coajă de lămâie uscată la soare și măcinată cu pământ cald: acru, strălucitor, cu o asprime tanică.
- Type
- Ingredient
- Olfactive family
- Condimentat
- Source
- semințe și părți uscate de plantă
- Chemical class
- natural complex
Miros
Pe larg
Merită știut
În engleză, tăbăcirea (tanning) și taninurile au aceeași rădăcină, iar sumacul a fost una dintre principalele surse de taninuri pentru prelucrarea pielii în Mediterana antică. Epitetul coriaria din Rhus coriaria înseamnă literal „folosit la tăbăcirea pielii”.
Extracție și chimie
Metodă de extracție
Distilarea cu vapori de apă a boabelor de Rhus coriaria este posibilă, dar neobișnuită în parfumeria comercială. Extracția cu CO2 păstrează mai bine profilul volatil acid-fructat. Condimentul se folosește mai des în industria alimentară. Unii parfumieri artizanali fac tincturi de sumac în loturi mici, macerând boabele uscate în alcool.
- Formulă
- complex mixture (tannins, gallotannins, malic acid)
- Botanică
- Rhus coriaria
- Aspect
- Lichid de la galben la ambrat
- Intensitatea mirosului
- Ridicată
- Sinonime
- SUMAC ACRU BOABE DE SUMAC
Nu există un standard IFRA pentru materia în sine (Amendamentul 51)
- Densitate relativă
- 0,920 până la 0,980 la 25 °C (estimat)
În parfumerie
Sumacul este un modificator acrișor, fructat-acid, neobișnuit în parfumeria de larg consum. Lucrează între notele de vârf și cele de inimă și aduce aciditate fără caracterul citric obișnuit. Se construiește din impresia de acid malic (aciditate fructată), din terpene (alfa-pinen, limonen, pentru strălucire) și din elemente tanice, astringente. Este util în compoziții inspirate din Orientul Mijlociu, în acorduri de fructe uscate și în parfumuri care caută o aciditate neconvențională. Nu există un ulei esențial standard de sumac pentru parfumerie: de obicei, nota se reconstituie.