Sumac

NaturalMIRODENIIproaspăt · citric · condimentat
InimăPiramidă
4/5Intensitate
—Persistență
4Origini
Specimen
Sumac materie primă de parfumerie
Inimă
Rhus coriaria
Definiție

Acrișor, fructat-acid, ușor rășinos. Sumacul miroase a coajă de lămâie uscată la soare și măcinată cu pământ cald: acru, strălucitor, cu o asprime tanică.

LEMNOS FLORAL CITRIC IERBOS PROASPĂT
SUMAC ACRU BOABE DE SUMAC
Type
Ingredient
Olfactive family
Condimentat
Source
semințe și părți uscate de plantă
Chemical class
natural complex
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
4/5Intensitate
Ridicată
intensitatea mirosului
Țări producătoare
Mediterana Turcia Iran Orientul Mijlociu

Miros

Acrișor, fructat-acid, cu o tentă tanică uscată și o strălucire terpenică. Acidul malic îi dă o aciditate de măr verde, limonenul adaugă un impuls citric, iar taninurile aduc o uscăciune astringentă. Seamănă cu mirosul unui pumn de boabe de sumac uscate și zdrobite: acru, cald, ușor rășinos, cu acea aciditate specifică fructelor roșu-închis.

Pe larg

Sumacul (Rhus coriaria) este un condiment din zona mediteraneană și din Orientul Mijlociu, făcut din boabele uscate și măcinate ale arbustului de sumac. Gustul și mirosul acru-fructat al sumacului vin în principal din acid malic și acid citric, cu contribuții volatile din terpene (alfa-pinen, limonen) și din compuși fenolici (acid galic, taninuri).

Profilul aromatic ține mai puțin de un singur compus odorant dominant și mai mult de interacțiunea dintre aciditatea fructată, elementele terpenice rășinoase și cele tanice astringente. Sumacul miroase a acreală concentrată de citrice uscate: mai strălucitor decât tamarinul, mai puțin dulce decât hibiscusul, cu o tentă pământoasă și tanică.

Rhus coriaria crește sălbatic în regiunea mediteraneană, în Orientul Mijlociu și în Asia Centrală. Se folosește de milenii în bucătărie pentru a acri mâncarea, înaintea lămâii în multe tradiții culinare regionale. Numele vine din aramaicul summaq, care înseamnă „roșu-închis”.

În parfumerie, sumacul dă o notă neobișnuită, acrișoară, fructată și pământoasă, utilă în compozițiile care caută aciditate fără caracterul citric obișnuit.

·

Termeni asociați: Ienibahar · Anetol · Anason · Asafetidă · Condimente de patiserie · Frunză de dafin · Biryani · Chimen

Merită știut

În engleză, tăbăcirea (tanning) și taninurile au aceeași rădăcină, iar sumacul a fost una dintre principalele surse de taninuri pentru prelucrarea pielii în Mediterana antică. Epitetul coriaria din Rhus coriaria înseamnă literal „folosit la tăbăcirea pielii”.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Distilarea cu vapori de apă a boabelor de Rhus coriaria este posibilă, dar neobișnuită în parfumeria comercială. Extracția cu CO2 păstrează mai bine profilul volatil acid-fructat. Condimentul se folosește mai des în industria alimentară. Unii parfumieri artizanali fac tincturi de sumac în loturi mici, macerând boabele uscate în alcool.

Formulă
complex mixture (tannins, gallotannins, malic acid)
Botanică
Rhus coriaria
Aspect
Lichid de la galben la ambrat
Intensitatea mirosului
Ridicată
Sinonime
SUMAC ACRU BOABE DE SUMAC
Statut IFRA
Vedeți nota

Nu există un standard IFRA pentru materia în sine (Amendamentul 51)

Proprietăți fizice
Densitate relativă
0,920 până la 0,980 la 25 °C (estimat)

În parfumerie

Sumacul este un modificator acrișor, fructat-acid, neobișnuit în parfumeria de larg consum. Lucrează între notele de vârf și cele de inimă și aduce aciditate fără caracterul citric obișnuit. Se construiește din impresia de acid malic (aciditate fructată), din terpene (alfa-pinen, limonen, pentru strălucire) și din elemente tanice, astringente. Este util în compoziții inspirate din Orientul Mijlociu, în acorduri de fructe uscate și în parfumuri care caută o aciditate neconvențională. Nu există un ulei esențial standard de sumac pentru parfumerie: de obicei, nota se reconstituie.

Rol în formulă
01intensificator de difuzie
02modificator
03notă de semnătură
04agent de înălțare
05agent de armonizare
06generator de volum
Forme disponibile
formă standard

Vedeți și

7 note