Fenicul

NaturalMIRODENIIdulce · cald · aromatic
InimăPiramidă
3/5Intensitate
—Persistență
5Origini
Specimen
Fenicul materie primă de parfumerie
Inimă
Foeniculum vulgare
Definiție

Tulpină de lemn-dulce frântă într-un câmp cald. Feniculul miroase mai verde și mai sălbatic decât anasonul, cu o înțepătură camforată de fenchonă pe care anasonul n-o are deloc: ierburi strivite pe calcar, nu un pahar de pastis.

Condimentat
91
Călduros
78
Blând
54
Lemnos
40
Pământos
30
Aromatic
38
FENICUL DULCE FINOCCHIO
Type
Ingredient
Olfactive family
Condimentat
Source
Semințe și părți uscate ale plantei
Chemical class
Complex natural (ulei esențial)
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
3/5Intensitate
Medie
intensitatea mirosului
Țări producătoare
Egipt Franța India Italia Turcia

Miros

Primul contact este un anason verde-ierbos, net mai vegetal și mai aproape de tulpină decât anetolul pur sau uleiul de anason stelat. În câteva secunde urmează o înțepătură răcoroasă, camforată: fenchona, mai ascuțită și mai uscată decât camforul însuși, mai aproape de marginea mentolată a rozmarinului decât de eucalipt. Mai puțin curat decât semințele de coriandru, mai puțin dulce decât anasonul, mai puțin radical verde decât tarhonul.

Pe măsură ce componentele volatile de vârf se risipesc, caracterul verde se înmoaie și iese un corp cald, balsamic, de anason, pudrat, asemănător cu polenul uscat de fenicul pe piatră caldă. Faza finală este mai liniștită decât lasă să se creadă deschiderea: o căldură slabă de miere, mai aproape de fân decât de dulce, cu o căldură ierboasă reziduală care rămâne pe piele câteva ore.

Terroir și chemotipuri

Pe larg

Uleiul esențial se distilează cu vapori de apă din fructele uscate (numite de obicei semințe) ale speciei Foeniculum vulgare (Apiaceae). Uleiul de fenicul dulce este dominat de trans-anetol (CAS 4180-23-8), de obicei între 70 și 90% din ulei, deși soiul și locul de cultură schimbă mult această valoare. Fenchona (CAS 1195-79-5), o cetonă monoterpenică biciclică cu caracter camforat, ușor amar, este între 3 și 12% în feniculul dulce și poate urca la 20 sau 25% în feniculul amar (var. piperitum). Conținutul de fenchonă este cel mai clar marker chimic care separă feniculul de anason și de anasonul stelat, care conțin cantități neglijabile.

Estragolul (metilchavicol, CAS 140-67-0) se găsește în proporție între 0,5 și 5% în feniculul dulce. IFRA limitează estragolul ca posibil cancerigen genotoxic: Amendamentul 51 (Standardul 099) fixează estragolul în produsele finite fără clătire la aproximativ 0,012%, ceea ce reduce doza de ulei de fenicul în parfumeria fină la niveluri foarte scăzute. TGSC recomandă cel mult 5% din ulei în concentratul de parfum, cu estragol de cel mult 3% și para-anisaldehidă de cel mult 1%. Această presiune de reglementare a împins reformularea spre trans-anetolul de sinteză.

Constituenții minori includ limonen (între 3 și 9%), alfa-pinen (între 1 și 5%), alfa-felandren, mircen și para-anisaldehidă. Planta este originară din bazinul mediteranean. India domină producția mondială de fenicul (aproximativ 50% din volum), urmată de Egipt, Turcia și bazinul mediteranean. Pentru calitatea uleiului esențial, feniculul egiptean tinde să fie mai dulce și cu mai mult anetol, iar cel din garrigue din Provence miroase mai uscat, mai ierbos, cu mai multă fenchonă. Producția din Italia se concentrează în Calabria și Apulia.

În parfumerie, feniculul ocupă un culoar îngust între anason (mai dulce, mai apropiat de cofetărie), tarhon (mai verde, mai ierbos, cu mai mult estragol) și anasonul stelat (mai lemnos, mai curat). Utilitatea lui stă în marginea camforat-verde, o sălbăticie pe care anetolul pur nu o poate da.

Încercați cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.

·

Termeni înrudiți: Ienibahar · Anetol · Anason · Asafetidă · Condimente de patiserie · Frunză de dafin · Biryani · Chimen

Merită știut

Cuvântul „maraton” vine din grecescul marathos (μάραθος), care înseamnă fenicul. Câmpia Maratonului, locul victoriei atenienilor asupra perșilor în 490 î.Hr., și-a luat numele de la feniculul sălbatic care acoperea șesul de pe coastă. Legătura este atestată încă din tăblițele miceniene în Linear B (MY Ge 602, 605, 606), așa că feniculul este una dintre cele mai vechi plante numite în scrierile europene.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Distilare cu vapori de apă a fructelor (semințelor) uscate de Foeniculum vulgare. Randamentul de ulei variază în funcție de metodă și de soi: hidrodistilarea dă de obicei între 2,5 și 5,5%, distilarea clasică cu vapori de apă între 3 și 3,5%, iar distilarea cu vapori de apă supraîncălziți până la 5,2%. Timpii de distilare mai lungi cresc randamentul total, dar reduc proporția de fenchonă și camfor față de anetol. Uleiul este incolor până la galben pal. Extracția supercritică cu CO2 dă un extract cu spectru mai larg, care păstrează ceruri mai grele și componente nevolatile absente din uleiul distilat cu vapori de apă.

Formulă
Complex mixture (trans-anethole C₁₀H₁₂O ~60–80%, fenchone C₁₀H₁₆O)
CAS
8006-84-6
Botanică
Foeniculum vulgare
Aspect
Lichid galben pal până la ambrat
Intensitatea mirosului
Medie
Sinonime
FENICUL DULCE FINOCCHIO
Statut IFRA
Cu restricții

Restricționat: conține estragol (metilchavicol, CAS 140-67-0). Amendamentul 51 IFRA, Standardul 099, limitează estragolul în produsele fără clătire la aproximativ 0,012%. TGSC recomandă cel mult 5% ulei în concentratul de parfum, estragol de cel mult 3% și para-anisaldehidă de cel mult 1%.

Proprietăți fizice
Punct de inflamabilitate
145 °F TCC (63 °C)
Densitate relativă
0,953 până la 0,973 la 25 °C
Indice de refracție
1,510 până la 1,562 la 20 °C

În parfumerie

Uleiul de fenicul este un modificator în notele de inimă, la granița dintre registrul ierbos-aromatic și cel dulce de anason. Deschiderea camforată a fenchonei dă suflul și proiecția de la început, iar trans-anetolul ancorează mijlocul cu dulceața anasonului. În compozițiile aromatice de tip fougère, feniculul aduce o notă de plantă sălbatică, mai mult garrigue decât grădină, care se asociază firesc cu lavanda, rozmarinul, cimbrul și salvia sclarea. Uleiul poate construi acorduri mediteraneene alături de cistus, imortelă sau mirt. În practică, restricțiile IFRA privind estragolul (Amendamentul 51, Standardul 099) limitează sever doza în parfumeria fină, adesea sub 0,5% în produsul finit. Majoritatea formulelor moderne care cer caracter de fenicul folosesc trans-anetol de sinteză (CAS 4180-23-8) sau para-anisaldehidă, o alternativă mai curată și conformă cu reglementările. Uleiul natural rămâne cunoscut pentru profilul lui mai aspru și mai complex: fenchona și terpenele minore dau note pe care anetolul izolat nu le poate reproduce.

Rol în formulă
01notă de semnătură
02agent de înălțare
03agent de armonizare
04generator de volum
05prospețime
Forme disponibile
ulei esențial

Vedeți și

7 note