Kumquat

NaturalMIROSURI DE CITRICEcitric · dulce · proaspăt
VârfPiramidă
—Intensitate
—Persistență
5Origini
Specimen
Kumquat materie primă de parfumerie
Vârf
Citrus japonica Thunb. (syn. Fortunella japonica)
Definiție

Coajă de portocală confiată, mușcată în două. Kumquatul este singurul citric care se mănâncă începând cu coaja: coaja e dulce, miezul acru. Uleiul păstrează exact această inversare: o dulceață de marmeladă la început, apoi, dedesubt, o tușă acră și verde, ușor piperată, ca la niciun alt citric din orga parfumierului.

CITRIC DULCE VERDE CONDIMENTAT FLORAL
FORTUNELLA PORTOCALĂ KUMQUAT
Type
Ingredient
Olfactive family
Citric
Source
Coajă de Citrus japonica (Fortunella)
Chemical class
ulei esențial bogat în terpene (hidrocarburi monoterpenice între 85% și 95%)
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
Țări producătoare
China (origine) Brazilia Japonia Grecia sudul Europei (Italia, Spania)

Miros

Mai dulce și mai rotund decât orice ulei citric obișnuit, obținut prin presare. Prima impresie este de coajă de portocală confiată: o dulceață de marmeladă, cu o ușoară notă florală de petale de trandafir, adusă de esterii de citronelil. Dedesubt, o mușcătură acră, ușor amară, de acid citric și o tentă terpenică verde-piperată din coajă. Mai puțin acid decât lămâia, mai puțin amar decât grepfrutul, mai puțin uscat decât bergamota. Cea mai apropiată comparație naturală este coaja unei mandarine coapte, dar mai caldă și mai de cofetărie, ca și cum mandarina ar fi fost glazurată în sirop de zahăr.

Pe larg

Uleiul din coaja de kumquat (CAS 938464-05-2) se obține prin presare la rece din coaja speciilor de Fortunella, fructe citrice de mărimea unei măsline, originare din sudul Chinei și cultivate acum în Brazilia, în Japonia și în părți din Mediterana. Genul poartă numele lui Robert Fortune, vânătorul scoțian de plante care a adus kumquatul în Europa în 1846. Taxonomiștii se ceartă și azi dacă locul lui este în Fortunella sau în Citrus, iar filogenetica moleculară recentă înclină spre Citrus japonica.

Compoziție

Analiza GC-MS a uleiului din coajă de kumquat presat la rece identifică peste 82 de compuși volatili. Limonenul domină, între 76% și 94%, în funcție de specie și de origine (93,7% în F. japonica după Choi, J. Agric. Food Chem. 2005, iar 74,8% în F. crassifolia după Wang et al., Int. J. Mol. Sci. 2012). Mircenul urmează, între 1,8% și 7,1%, iar alfa-pinenul, camfenul și terpinen-4-olul sunt constituenți minori. Limonenul contribuie însă puțin la mirosul aparte al kumquatului. Moleculele care îi dau caracterul sunt formiatul de citronelil (CAS 105-85-1) și acetatul de citronelil (CAS 150-84-5), doi esteri care au avut cei mai mari factori de diluție a aromei în studiile de GC-olfactometrie. Prin evaluare organoleptică, acetatul de citronelil a fost considerat compusul care seamănă cel mai mult cu fructul întreg.

Caracter olfactiv

Uleiul de kumquat miroase mai dulce și mai de cofetărie decât bergamota, mai rotund decât lămâia, mai puțin amar decât grepfrutul. Esterii de citronelil îi dau o notă florală apropiată de trandafir, absentă din celelalte uleiuri citrice presate: o dulceață fină, condimentată, asemănătoare marmeladei de portocale, cu un fond verde-piperat de terpene din coajă. Particularitatea botanică a fructului, coajă dulce și miez acru, se transmite direct în caracterul uleiului: dominat de coajă, cu accent de cofetărie și o mușcătură acră care se estompează repede.

Utilizare în parfumerie

Uleiul de kumquat este o notă de vârf cu aer de citric gourmand, mai dulce și mai jucăuș decât uleiurile citrice obișnuite, fără să alunece spre teritoriul fructat de sinteză. Se asociază cu condimente calde (scorțișoară, ghimbir, piper negru), cu vetiver și cu lemn de santal în faza finală. Producția este mică în comparație cu lămâia sau portocala, iar sursele principale sunt China, Brazilia și sudul Europei.

Note înrudite

Vezi și: Bergamotă, Mandarină, Lămâie, Lime.

Note înrudite: Bergamotă · Portocală amară · Portocală amară · Portocală roșie · Mâna lui Buddha · Calamansi · Lămâie confiată · Chen pi

Merită știut

Genul Fortunella poartă numele lui Robert Fortune, botanistul și vânătorul de plante scoțian care a scos pe furiș arbori de kumquat din China în 1846, pentru Royal Horticultural Society. Tot în această expediție, deghizat în negustor chinez, a furat din China plante de ceai pentru Compania Britanică a Indiilor de Est, furt pentru care a rămas celebru.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Presare la rece a cojii speciilor de Fortunella, același proces mecanic folosit pentru uleiurile de lămâie și de portocală. Hidrodistilarea este metoda industrială alternativă (aparat Clevenger standard). Distilarea cu vapori de apă, extracția cu CO₂ supercritic, extracția asistată de ultrasunete și cea asistată de microunde sunt toate descrise în literatura de specialitate, dar presarea la rece rămâne preferată pentru uleiul de calitate pentru parfumerie, fiindcă păstrează fracțiunea de esteri sensibilă la căldură (formiat de citronelil, acetat de citronelil) care definește caracterul uleiului. Randamentele variază după specie și metodă. Producția este minoră în raport cu alte uleiuri citrice. Surse principale: China (originea fructului), Brazilia, sudul Europei.

Formulă
Complex natural mixture (key constituents: limonene C₁₀H₁₆; citronellyl acetate C₁₂H₂₂O₂)
Botanică
Citrus japonica Thunb. (syn. Fortunella japonica)
Aspect
Lichid limpede, portocaliu
Sinonime
FORTUNELLA PORTOCALĂ KUMQUAT
Statut IFRA
Cu restricții

Nicio restricție IFRA proprie pentru uleiul de kumquat, dar conține constituenți sensibilizanți restricționați de IFRA: citral (maximum 10% în ulei, după TGSC), geraniol (maximum 0,2%) și citronelal (maximum 3%). Formulatorii trebuie să respecte limitele categoriilor IFRA pentru acești constituenți, însumați din toate sursele.

Proprietăți fizice
Punct de inflamabilitate
47 °C (117 °F) TCC
Densitate relativă
0,844-0,850 la 20 °C
Indice de refracție
1,473-1,475 la 20 °C

În parfumerie

Citric pentru notele de vârf, cu înclinație gourmand. Uleiul de kumquat dă o impresie de citric confiat, condimentat și dulce, diferită de claritatea proaspătă a lămâii și de eleganța uscată a bergamotei. Moleculele care îi dau caracterul, formiatul de citronelil (CAS 105-85-1) și acetatul de citronelil (CAS 150-84-5), identificate de Choi (2005) prin GC-olfactometrie, îi aduc o notă de ester floral de trandafir, absentă din celelalte uleiuri citrice. Funcțional, uleiul de kumquat lucrează ca modificator și ridică vârful compoziției. Îmblânzește prin dulceața lui acordurile citrice ascuțite și face puntea între deschiderile citrice și inimile condimentate sau gourmand. Se asociază cu condimente calde (scorțișoară, ghimbir, piper negru), cu vetiver și lemn de santal în acorduri ambrate lemnoase și cu miere sau vanilie în construcțiile gourmand. Uleiul se găsește în comerț, dar se produce la scară mică. IFRA permite folosirea, dar impune limite prin constituenții lui: conținutul de citral trebuie să rămână sub pragurile categoriei (0,6% pentru parfumerie fină, categoria 4), iar conținutul de geraniol trebuie să respecte limitele pentru sensibilizanți din Amendamentul 49.

Rol în formulă
01modificator
02agent de înălțare
03agent de armonizare
Forme disponibile
ulei esențial (presat la rece) ulei esențial (hidrodistilat)

Vedeți și

6 note