Concentrație Concentrațiile parfumurilor: procentele reale | PREMIEREPEAU

Concentrația este cifra cea mai citată din parfumerie și cea mai puțin obligatorie. Nicio lege din Uniunea Europeană sau din Statele Unite nu spune ce este o apă de parfum, cât concentrat de parfum trebuie să conțină sau prin ce trebuie să difere de o apă de toaletă. Treptele sunt un obicei moștenit din comerț, tipărit pe flacon și vândut drept precizie. Mai jos este referința: fiecare treaptă, intervalele reale de procente, suprapunerea pe care industria nu o afișează, cele patru instrumente care se aplică obligatoriu unui parfum și fizica care decide persistența și intensitatea după ce eticheta a încetat să mai spună ceva.

11 min

Termenii nu sunt reglementați. De nimeni.

Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 este textul de bază pentru orice produs cosmetic vândut în Uniunea Europeană. Definește ce este un produs cosmetic, stabilește cine poartă răspunderea legală pentru evaluarea siguranței, impune lista ingredientelor și își umple anexele cu substanțe interzise și restricționate. Nu definește apa de parfum. Nu definește apa de toaletă, extrait de parfum sau apa de colonie. Aceste denumiri nu apar în el drept categorii de concentrație, pentru că este un instrument de siguranță, iar treptele sunt un vocabular comercial.

Statele Unite nu fac excepție. FDA acceptă apă de parfum, apă de toaletă, apă de colonie sau pur și simplu parfum drept mențiune de identitate pe eticheta unui parfum și nu leagă niciun procent de vreuna dintre ele. Niciun standard internațional nu le fixează. Treptele sunt o convenție, formată de-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea și repetată pentru că meseria le-a găsit comode.

Consecința este partea pe care nimeni nu o tipărește pe cutie. O apă de toaletă a unei case poate conține mai mult concentrat de parfum decât o apă de parfum a alteia, iar ambele etichete sunt perfect legale. Denumirea este o categorie. Cifra este o decizie privată.

Tabelul concentrațiilor

Intervalele de mai jos sunt cele folosite în practică în industrie. Sunt convenții, nu praguri, iar a treia coloană este cea care face stricăciuni.

Citiți din nou a treia coloană. Fiecare treaptă se suprapune cu cea de deasupra. O apă de parfum de 16% și un extrait de parfum de 16% sunt același lichid sub două nume diferite. O apă de toaletă de 12% depășește o apă de parfum de 10% pe singura axă pe care eticheta pretinde că o descrie. Treptele nu sunt o scară cu pioli. Sunt cinci pete care se suprapun, iar casa alege cuvântul de tipărit după ce formula este deja terminată.

Această pagină este referința. Discuția despre ce înseamnă suprapunerea pentru ceea ce purtați cu adevărat se află în altă parte. O apă de toaletă poate depăși un extrait, și o face des.

Treaptă cu treaptă: ce a însemnat fiecare denumire

Apa de colonie este cea mai veche dintre cele cinci și singura numită după un loc. Giovanni Maria Farina, parfumier italian care lucra la Köln, a lansat acolo Eau Admirable în 1709: bergamotă și alte uleiuri citrice în alcool rectificat de struguri, o construcție pe care nimeni nu o ținuse stabilă până atunci la o asemenea scară. Descendenții ei moderni se află între 2 și 5% și se sprijină pe aceeași arhitectură volatilă: lămâie, neroli, lavandă, rozmarin. Apa de colonie este singura treaptă în care cifra mică este intenția, nu un compromis.

Farina nu a inventat o diluție. A inventat o categorie și un format comercial care a supraviețuit fiecărei curți în care s-a vândut. Cum a inventat un negustor italian luxul modern.

Extrait de parfum se află în vârf, în mod convențional între 15 și 30%. Istoric, nu era ediția de lux a ceva: era forma de referință, felul în care o compoziție era construită și vândută prima dată, iar tot ce era mai ușor deriva din ea. Un extrait de parfum conține o proporție mai mare de materii cu volatilitate scăzută: oud, ambră cenușie și castoreum în formulele mai vechi, absolut de iasomie și lemnuri grele în cele moderne. De aceea un extrait bine construit se simte mai dens, nu mai zgomotos.

Apa de toaletă, între 5 și 15%, a început ca derivatul de zi. În prima jumătate a secolului al XX-lea, casele au început să ofere o compoziție în două intensități, asociind extrait cu o versiune mai ușoară și mai luminoasă pentru timpul zilei. Formatul a lărgit baza de clienți mult mai eficient decât o făcuse vreodată extrait, motiv pentru care s-a impus.

Apa de parfum este cea mai nouă treaptă, nu cea mai veche. Etichetele parfum de toaletă și apă de parfum au început să apară în anii 1970 și au devenit standard în anii 1980, poziționate între strălucirea unei ape de toaletă și persistența unui extrait. Este acum intensitatea cu care se lansează implicit cele mai multe parfumuri noi, ceea ce ține de obiceiul comerțului, nu de chimie.

Eau fraîche, brume, body mist se află sub apa de colonie, de obicei între 1 și 3%, și nu au nicio pretenție istorică. Sunt descrieri comerciale pentru produse diluate, hidroalcoolice sau pe bază de apă. Nu e nimic rău în ele. Doar să nu le citiți ca pe o treaptă dintr-un sistem, pentru că nu există niciun sistem.

Ce reglementează legea

Patru instrumente se aplică obligatoriu unui parfum vândut în Europa sau în Statele Unite. Niciunul nu conține cuvântul extrait.

Regulamentul (UE) 2023/1545 al Comisiei, adoptat la 26 iulie 2023, este cel care a schimbat ce citiți pe spatele unui flacon. A adăugat 56 de alergeni de parfum în anexa III a regulamentului privind produsele cosmetice, la intrările de la 327 la 371, alături de cei 24 deja listați, ceea ce duce totalul declarabil la 80. Oricare dintre ei, prezent peste 0,001% într-un produs fără clătire (iar un parfum este un produs fără clătire), trebuie numit individual. Produsele neconforme nu mai pot fi introduse pe piața Uniunii după 31 iulie 2026 și nu mai pot fi puse la dispoziție deloc după 31 iulie 2028. Din acest motiv, textul mărunt de la baza cutiei numește acum eugenol, citronelol, geraniol și cumarină.

Standardele IFRA sunt sistemul de restricții al industriei, iar Amendamentul 51 a fost notificat la 30 iunie 2023. Contează aici două detalii. IFRA sortează produsele după felul în care sunt folosite, iar orice parfum fin pe bază de alcool intră într-o singură categorie, Categoria 4, care cuprinde fără deosebire apa de toaletă, apa de parfum, parfumul și apa de colonie. Iar acolo unde un standard impune o limită cantitativă, IFRA precizează că aceasta este exprimată drept „concentrație maximă de materii prime parfumate în produsul de consum finit, nu în amestecul de parfum”.

Urmăriți al doilea punct până la capăt și intuiția obișnuită se răstoarnă. Plafonul se aplică flaconului, nu concentratului parfumierului. O materie restricționată aflată la 0,4% dintr-un concentrat ajunge la 0,032% într-o apă de toaletă de 8% și la 0,10% într-un extrait de 25%: aceeași formulă, de trei ori nivelul din produsul finit. Acolo unde o materie restricționată poartă greutatea formulei, versiunea cu concentrație mai mare este cea care trebuie reechilibrată. Mușchiul de stejar este cazul pe care l-au observat cei mai mulți: restricționat, reformulat, vizibil mai subțire în parfumurile chypre care se sprijineau odinioară pe el, alături de patchouli, vetiver și lemn de santal.

Cel mai ciudat dintre cele patru este american și nu are nimic de-a face cu siguranța. Conform 27 CFR § 20.122, un articol fabricat cu alcool denaturat special, formula 39-C, trebuie să conțină cel puțin 2 uncii fluide de materie primă de parfum la galon de produs finit. Două uncii dintr-o sută douăzeci și opt fac 1,6% din volum. Este singurul prag minim de concentrație înscris în lege în acest articol și există pentru ca un flacon de apă de colonie să nu fie taxat ca băutură. Secțiunea însoțitoare, 27 CFR § 21.141, enumeră parfumurile, apele de colonie și apele de toaletă printre utilizările autorizate ale acestui alcool.

Legea numără alergenii și numără accizele. Nu numără luxul.

Dacă treapta nu garantează nimic, rămâne întrebarea ce anume înlocuiește ea. Apă de toaletă, apă de parfum, parfum: pentru ce plătiți de fapt.

De ce procentul nu prezice persistența

Persistența este o proprietate a moleculelor, nu a procentelor. Variabila decisivă este presiunea de vapori: cât de tare se străduiește o moleculă să părăsească lichidul și să intre în aer. Limonenul, constituentul dominant al uleiului citric presat la rece, este înregistrat cu 200 Pa la 25 °C în dosarul său ECHA. Galaxolide, moscul policiclic aflat la baza unei părți foarte mari din parfumeria modernă, este înregistrat cu 1,5 Pa la aceeași temperatură în propriul dosar. Diferența este de aproximativ 130 de ori între două materii care pot încăpea în același flacon, în doză identică.

Urmăriți consecința. Un extrait de 20%, construit mai ales pe limonen, linalool și citral, dispare de pe antebraț în mai puțin de o oră, pentru că 20% dintr-o moleculă rapidă rămâne o moleculă rapidă. O apă de toaletă de 6%, construită pe Galaxolide, Iso E Super, Ambroxan și Exaltolide, va fi încă lizibilă la ora opt, pentru că presiunea mică de vapori nu ține seama de ce scrie pe etichetă. Concentrația stabilește înălțimea de pornire. Volatilitatea stabilește panta.

Greutatea moleculară urmează aceeași logică. Aproape orice odorant cunoscut se află sub aproximativ 300 de daltoni, iar peste acest plafon moleculele nu mai ajung deloc la receptor. Într-un studiu publicat în PNAS în 2022, Emily J. Mayhew și colaboratorii au reunit un set de peste 1.900 de molecule clasificate drept odorante sau inodore și au constatat că trăsăturile de transport, volatilitatea și hidrofobicitatea, adică proprietățile care decid dacă o moleculă poate trece din aer în mucusul olfactiv, prezic singure caracterul odorant. Blocajul este drumul până la receptor. Nu cât ați pulverizat.

Proiecția ține de mișcarea aerului, nu de procent. Aerul cald se ridică de pe piele și duce mai întâi moleculele ușoare. Dinamica fluidelor într-o dâră invizibilă.

De ce procentul nu prezice intensitatea

Intensitatea percepută spulberează argumentul procentului și mai repede, din două motive independente.

Primul: pragurile de detecție se întind pe mai multe ordine de mărime. Beta-damascenona, molecula cu miros de trandafir și de măr fiert, prezentă în urme într-un număr enorm de compoziții, are un prag de detecție raportat de 0,002 µg/L în apă și de 0,05 µg/L într-o soluție hidroalcoolică de 10 până la 12%, cifre atribuite lui Kotseridis și colaboratorilor. Sunt părți la miliard. Alte materii trebuie dozate la nivel de procente din concentrat ca să fie măcar percepute. Hedione se folosește în mod curent în acest interval. O formulă poate avea 25% concentrat și totuși să fie făcută în mare parte din lucruri pe care abia le percepeți.

Al doilea motiv ține de psihofizică. Intensitatea percepută a mirosului urmează legea puterii a lui Stevens: intensitatea este egală cu o constantă înmulțită cu concentrația ridicată la un exponent, iar pentru substanțele odorante acest exponent se află aproximativ între 0,2 și 0,8. Legea este compresivă. La un exponent de 0,3, dublarea concentrației unei materii ridică intensitatea ei percepută cu aproximativ un sfert. Dacă dublați concentratul dintr-un flacon, nu se dublează nimic din ce puteți mirosi. Se schimbă mult mai mult încărcătura de materii prime decât ce simțiți când îl purtați.

La PREMIEREPEAU publicăm o singură cifră și o păstrăm pentru toate cele șapte compoziții: 20%, concentrație de extrait de parfum, în fiecare flacon, fără scară de trepte. Este o decizie de formulare, nu una comercială. La 20% o compoziție poate duce o încărcătură naturală mare fără să se aplatizeze în a doua oră. În Insuline Safrine, construit în jurul șofranului, concentrația este cea care păstrează materia lizibilă ore întregi, în loc să se risipească odată cu alcoolul. O singură cifră, de șapte ori, pentru parfumuri compuse și îmbuteliate în Franța.

Cum se citește o etichetă care nu spune nimic

Ce vă spune, atunci, cuvântul de pe flacon? Vă spune intenția casei privind contextul purtării: apă de colonie pentru prima oră a unei zile fierbinți, extrait de parfum pentru apropiere. Nu vă spune nimic verificabil despre cât ține parfumul, cât de departe ajunge sau câtă materie primă conține. Nu este cinism. Este poziția juridică descrisă mai sus.

Trei obiceiuri fac eticheta utilizabilă oricum. Mai întâi, comparați în interiorul unei case, niciodată între case. În cadrul aceleiași case, apa de toaletă și apa de parfum ale unei compoziții sunt cu adevărat două diluții ale unui concentrat cunoscut, iar treapta dă o informație reală. Între case, este zgomot.

În al doilea rând, citiți lista de ingrediente, nu treapta. Declarațiile de alergeni din Regulamentul (UE) 2023/1545 sunt singura chimie obligatorie de pe cutie, iar o listă lungă de alergeni la un parfum indică de obicei o încărcătură mare de materii prime naturale, fiindcă acele substanțe vin în interiorul materiilor prime, nu sunt dozate pure.

În al treilea rând, testați pe piele timp de o zi întreagă. Temperatura pielii, suprafața pe care ați pulverizat și cantitatea aplicată vor lămuri întrebarea la care eticheta nu poate răspunde.

Doza este variabila pe care o controlați, iar aproape toată lumea o greșește în același sens. Două pulverizări și locurile unde se aplică.

Sistemul treptelor supraviețuiește pentru că este o prescurtare comodă și pentru că nimeni nu are interes să îl desființeze. Luați-l ca atare: o declarație aproximativă de intenție, tipărită în franceză, care nu obligă pe nimeni. Dacă doriți să aflați ce face de fapt o concentrație, puneți pe antebraț șapte extrait de parfum, toate la 20%, și urmăriți care vorbește încă la ora a șasea. Un DISCOVERY SET lămurește totul în singurul laborator care a contat vreodată: pielea dumneavoastră, de-a lungul unei zile lungi.

Întrebări frecvente

Care sunt nivelurile de concentrație ale parfumurilor, de la cel mai puternic la cel mai slab?

Extrait de parfum are aproximativ între 15 și 30% concentrat de parfum, apa de parfum între 10 și 20%, apa de toaletă între 5 și 15%, apa de colonie între 2 și 5%, iar eau fraîche sau body mist între 1 și 3%. Fiecare dintre aceste intervale se suprapune cu cel de sub el. Ordinea este convențională, nu definită prin lege, iar două case pot eticheta același procent diferit.

Este apa de parfum definită undeva prin lege?

Nu. Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 reglementează produsele cosmetice în Uniunea Europeană și nu definește niciodată termenul, iar FDA îl acceptă ca declarație de identitate, fără să îi atașeze vreun procent. Niciun standard internațional nu îl fixează. Treapta este o convenție comercială pe care fiecare casă o aplică propriilor formule.

O concentrație mai mare înseamnă un parfum care ține mai mult?

Nu în mod sigur. Persistența depinde de presiunea de vapori a fiecărei materii: limonenul are înregistrat 200 Pa la 25 °C, iar Galaxolide 1,5 Pa, o diferență de aproximativ 130 de ori la aceeași doză. Un extrait de parfum de 20% construit pe materii citrice volatile se va stinge mai repede decât o apă de toaletă de 6% construită pe moscuri și ambre lemnoase.

Care este diferența dintre extrait de parfum și apa de parfum?

Prin convenție, extrait de parfum conține mai mult concentrat de parfum și o proporție mai mare de materii cu volatilitate redusă, ceea ce îl face să pară mai dens și mai aproape de piele. În practică, cele două intervale se suprapun între 15 și 20%, așa că o anumită apă de parfum poate avea aceeași concentrație ca un anumit extrait de parfum. Diferența sigură ține de compoziție, nu de cuvânt.

Ce procent are o apă de colonie?

Apele de colonie moderne se situează în general între 2 și 5% concentrat de parfum. Formatul provine din Eau Admirable a lui Giovanni Maria Farina, lansată la Köln în 1709 și construită pe bergamotă și pe alte uleiuri de citrice în alcool rectificat. Procentul mic este caracterul dorit al genului, nu o lipsă.

De ce două parfumuri cu aceeași concentrație diferă atât de mult ca intensitate?

Pentru că pragurile de detecție variază cu ordine de mărime de la o materie la alta. Beta-damascenona are un prag raportat de 0,002 µg/L în apă, în timp ce alte materii cer dozare la nivel de procente ca să fie măcar percepute. Intensitatea percepută urmează și ea o lege a puterii compresivă, așa că dublarea concentrației ridică de obicei intensitatea percepută cu mult mai puțin de jumătate.

Există vreo concentrație minimă de parfum cerută prin lege?

Doar una, și este o regulă fiscală. Conform 27 CFR § 20.122 din Statele Unite, un articol fabricat cu alcool denaturat special, formula 39-C, trebuie să conțină cel puțin 2 uncii fluide de materie primă de parfum la galon de produs finit, ceea ce înseamnă 1,6% din volum. Regula există pentru ca produsul să nu fie tratat drept băutură și nu spune nimic despre calitate.

Ce să alegeți: apa de parfum sau apa de toaletă a aceluiași parfum?

La aceeași casă, acestea sunt două diluții reale ale aceluiași concentrat, deci comparația are sens: apa de toaletă se deschide de obicei mai luminos și intră mai repede în faza finală, apa de parfum rămâne mai mult timp aproape de piele. Cele două sunt adesea și reechilibrate, nu doar diluate, ceea ce înseamnă că deschiderea poate diferi. Testați-le pe piele timp de o zi întreagă înainte de a decide.